SANATATEA BUNICULUI
Singuratatea nu-i buna nici la bucurie si cu atat mai putin la tristete. Unii se obisnuiesc cu ea si traiesc asa toata viata. Mai greu este pentru batranul care isi pierde pentru totdeauna fiinta iubita. Este o incercare careia cu greu ii face fata. Tristetea acestei pierderi nu trebuie confundata cu depresia.
Pana la un punct este o reactie normala. In prima faza impresia este ca lumea a stat in loc, ca se pierde legatura cu realitatea. Este o stare de soc. Urmeaza faza a doua, caracterizata prin cautarea fiintei iubite. Este o perioada de angoase, in care batranul are impresia ca-i aude vocea, dar are si temerea ca, trecand timpul, nu va mai recunoaste aceasta voce. Iar aceasta temere se extinde. Se intreaba daca pe masura ce trece timpul nu va uita chipul, rasul ei. Simte ca este deposedat de fiinta iubita si nu poate sa faca nimic.
In perioada de cautare, multi batrani declara: "O simt foarte aproape de mine", "Cred ca am auzit-o", "Am convingerea ca si ea incearca sa vina la mine", "A venit sa ma vada in vis", "Ma protejeaza, simt asta"... Este o perioada delicata pentru batranul vaduv, deoarece este extrem de vulnerabil in fata persoanelor profitoare, a sarlatanilor.