Tusea, o alarmă de la plămâni

Sună alarma când omul tuşeşte, aşa începe explicaţiile despre acest simptom complex profesorul doctor Teodor Horvat, şeful Clinicii Chirurgie Toracică din cadrul Institutului Oncologic Bucureşti. O tuse care se încăpăţânează să nu dispară şi persistă mai mult de trei săptămâni trebuie să sune alarma, şi tuşitorul trebuie să se ducă la medic pentru investigaţii complexe. Pentru că există o tuse periculoasă cu caracteristici distincte. Un semn de îngrijorare sunt expectoraţia şi scuipatul de sânge (hemoptizia). Alarmant este când apare sufocarea cu respiraţie grea numită dispnee. Uneori, plămânul dă dureri, şi asta atunci când apare o formaţiune în plămâni care presează asupra pleurei, fiindcă plămânul în sine nu are reţea de nervi, însă foiţa care îl acoperă, pleura, este inervată şi ea doare. Tusea este un reflex, poate fi numită şi o binecuvântare, fiindcă prin ea omul îşi curăţă arborele respirator. Dacă n-am tuşi şi n-am expectora ne-am îneca în propriile secreţii. Tusea ne curăţă şi de corpii străini.

Tuşeşte multă lume, dar, dacă tusea durează mai mult de trei săptămâni, nu-i de glumit. Fiindcă  în spatele unei tuse rebele care nu face pasul înapoi se pot ascunde boli grele, chiar şi cancerul pulmonar. Tusea seacă, fără scuipare, de regulă, se întâlneşte în bolile de inimă. În aceste situaţii, generate de maladiile cardiace, sângele stagnează în plămân, rămâne în circulaţia mică, inima nu mai are putere, fiind bolnavă, ca să pompeze sângele, şi bolnavul tuşeşte când se culcă. Dar şi în refluxul gastroesofagian, care face ca sucurile acide din stomac şi mâncarea să revină în esofag, pe contrasens, ajungând până în gură, astfel că suferindul tuşeşte sec. Se mai întâmplă ca tusea seacă să fie gene­rată şi de stresul unui examen, al unor stări tensionate, chiar dacă nu există nici o suferinţă a plămânilor, a inimii, a esofagului, este o tuse psihogenă, dată de situaţia de moment a psihicului.

Dar majoritatea situaţiilor de tuse au la bază nereguli în aparatul traheelor, bronhiilor şi plămânilor. Unii tuşesc în fiecare dimineaţă. Se zice că e tusea tabagică, prin care fumătorii îşi curăţă aparatul pulmonar, adică bronhiile şi traheea, de secreţiile strânse în timpul nopţii. E adevărat, dar tusea de dimineaţă are drept cauză şi bronşectazia, o boală în care bronhiile sunt dilatate şi în bronhiile largi băltesc secreţiile, care cer tuse. Când însă în plus faţă de tusea de dimineaţă apare tuse şi în restul zilei înseamnă că a apărut şi altceva faţă de tusea tabagică, de fumător. Şi se impun investigaţii medi­cale, pentru că se poate întâmpla să fie vorba chiar despre un cancer pulmonar. Tusea cu mici expectoraţii albicioase este provocată de astm.