Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Principiul terapeutic care stă la baza homeopatiei este "similia similibus curentur”, enunţat şi de Hipocrat. Conform acestuia simptomele provocate de o substanţă administrată în doze mari sunt vindecabile dacă această substanţă este administrată terapeutic în doze foarte mici şi "potenţate” printr-o serie de manevre specifice metodologiei homeopatice.
Un alt principiu esenţial al homeopatiei este faptul că ia în considerare totalitatea simptomelor pacientului. Alopatia nu ia in considerare decât acele simptome care pot duce la afirmarea unui diagnostic. Restul de simptome, care contribuie de fapt la individualizarea pacientului, sensibilităţile sale, aversiunile sau dorinţele, modalităţile de agravare sau ameliorare sunt ignorate; diagnosticul este un "pat al lui Procust” în care acesta este încadrat într-un concept abstract, fără să spună nimic de suferinţa reală a pacientului. Unul dintre obiectivele importante ale consultului homeopatic este acela de a defini cât se poate de bine această suferinţă şi aceasta pentru că homeopatia este singura care oferă un cadru conceptual care acceptă şi valorizează aceste simptome.
Interesul pacienţilor pentru homeopatie este într-o continuă creştere în toată lumea: în Franţa 80 % din populaţie a efectuat cel puţin o dată în viaţă un tratament homeopatic şi 60% în mod frecvent; în Germania 25% utilizatori convinşi; în Anglia, indiferent de campania antihomeopatie a parlamentarilor ce vor să-şi facă platformă politică într-un an de algeri parlamentare, homeopatia este încă susţinută de casa regală (de 150 de ani medicul curţii a fost întotdeauna homeopat) şi există 2 spitale regale de homeopatie. Există câteva motive temeinice pentru care audienţa homeopatiei este în creştere
1.Aplicată corect (adică respectându-se principiile şi metodele specifice care trebuie stăpânite de cei care o practică) este o terapie eficace. Cazurile de suferinţă difuză sau cu suferinţe intricate greu de încadrat în anumite diagnostice; cazurile care prezintă suferinţe "atipice” (dar oare există vreo suferinţă tipică?) bine particularizate, cazuri declanşate de traume psihice sau emoţionale, cazuri în care tratamentul alopatic este numai paliativ
2.Este o metodă nenocivă, lipsită de efecte adverse pentru că substanţele utilizate sunt extrem de diluate. Pentru ca un pacient să răspundă la o diluţie homeopatică el trebuie să fie sensibil la acea substanţă. Situaţia este oarecum asemănătoare cu aceea din alergii. Din 1000 de oameni care sunt într-un parc cu tei în floare numai 1 sau 2 sunt sensibili la polenul de tei, dar aceştia pot face reacţii extreme, deşi cantitatea de polen din aer este infimă; cu cât un pacient este mai sensibil la o substanţă cu atât el este şi mai reactiv la cantităţi foarte mici (insesizabile pentru ceilalţi).
3.Este o metodă care tratează "nu boli ci bolnavi”. Principiul fundamental este acela că medicamentul homeopatic determină o reacţie a organismului prin care în interiorul acestuia sunt relansate forţele vindecătoare ale naturii ("vis medicatrix naturae”) ceea ce duce la o restabilire a homeostaziei, a echilibrului organic.
4.Din această cauză, cele mai clar pozitive studii în favoarea homeopatiei sunt cele care apreciază îmbunătăţirea calităţii vieţii în avantaj decisiv faţă de alopatie.
5.Este un tratament incomparabil mai ieftin decât cel alopatic, la un nivel de eficacitate asemănător, reprezentând o soluţie viabilă în timp de recesiune economică.
6. Consultul homeopatic este un consult global, care ia în seamă tot spectrul problemelor pacientului şi, mai ales, individualitatea sa. Faţă de obiectivismul şi reducţionismul alopatiei, homeopatia oferă şansa unui dialog real despre suferinţa pacientului şi aceasta nu ca o psihoterapie ci ca o metodă de a găsi cauzalităţile, modalităţile şi interpretarea subiectivă a suferinţei pe care se bazează în fapt terapeutica homeopatică.
7. Medicamentele homeopatice sunt preparate din substante riguros selecţionate şi controlate din punct de vedere farmaceutic.
Există voci medicale care susţin şi acum că homeopatia este "apă de ploaie”. Din păcate majoritatea medicilor care susţin acest lucru nu au nici o competenţă în homeopatie şi de multe ori nici nu ştiu exact despre ce este vorba. Aşa cum cardiologii sunt cei care trebuie să vorbească despre cardiologie şi neurologii despre bolile sistemului nervos, la fel cei care trebuie să vorbească despre homeopatie sunt homeopaţii care au , zi de zi, succese terapeutice.
"Scepticii” invocă studiile făcute după metode statistice "dublu orb şi la întâmplare” asupra homeopatiei, care multe dintre ele au fost negative. Aceste studii ignoră complet unul din principiile de bază ale homeopatiei, acela al individualizării cazurilor; de asemenea ele au destule vicii metodologice care contravin principiilor homeopatiei, ceea ce face aproape imposibilă obţinerea de rezultate pozitive. Pe de altă parte, atunci când aceste principii sunt aplicate corect, este un fapt demonstrat în sute de studii că rezultatele sunt pozitive. Nu putem judeca o paradigmă medicală folosind criteriile alteia pentru că inevitabil rezultatele sunt viciate.
Există de asemenea remarcabile studii de cercetare fundamentală care au arătat in vivo şi in vitro activitatea remediilor homeopatice; încet-încet dovezile experimentale asupra homeopatiei se adună într-o bază de date tot mai greu de negat ca întindere şi valoare dar cei care atacă homeopatia de cele mai multe ori ignoră aceste cercetări. Neacceptând premisele teoretice şi cadrul conceptual, nu acceptă, pur şi simplu, realitatea acestei doctrine medicale. Atitudinea lor seamănă cu cea a lui Badea Gheorghe din bancul în care acesta vede o girafă la grădina zoologică…girafa nu seamănă cu nimic cunoscut. Drept care Badea Gheorghe conchide: "Aşa ceva nici nu există!!!”
Dr. Gheorghe JURJ, Preşedinte ARHC, profesor formator in homeopatie.
