Asta-i viata?

O alta fetita omorata cu sadism. Un alt criminal rasarit de-aiurea, iesit parca din filmele de groaza.

Era o fetita de 9 ani. Mama n-a avut decat sporadic. Insa tatal, atat cat a putut, s-a straduit sa-i infrumuseteze un pic viata. S-a chinuit, a construit cu mainile lui o casa - ca se pricepe - , e zidar de meserie. Dar muncea si el pe ici, pe colo, pe unde mai gasea cate-o lucrare… In ultima vreme a fost mai norocos si a castigat niste banuti cu care s-a gandit sa-i implineasca fetitei o dorinta copilareasca - un telefon mobil. L-a luat, fireste, la mana a doua, ca nu-i "dadea mana" sa cumpere unul nou… si acum isi frange mainile cu care a cumparat acea bucurie blestemata copilului lui… acel cadou care i-a ucis copila.

Oare asta sa fie morala? Sa nu mai facem mici placeri, sa nu ne mai rasfatam astfel copiii? Sa renuntam la bunatatea parinteasca pentru a deveni niste zbiri care sa le reteze fanteziile inlocuindu-le cu povesti monstruos de adevarate, sa le refuze orice doar pe motiv ca-i scump si-l poate pierde o data cu viata? Sa ii terorizam cu baubaul care-i pandeste la colt de strada pentru a le fura telefonul sau, mai rau, pentru a-i viola si a-i ucide? Astfel sa ne "educam" copiii? Sa-i invatam nesociabili, sa-i ingrozim cu oamenii necunoscuti, sa nu-i lasam afara la joaca pentru ca e periculos, sa le taiem orice ur-ma de aripa…, sa ii legam de noi, sa le fie teama sa faca un pas singuri, sa devina neputinciosi fara noi, sa nu auda, sa nu vada, sa nu vrea. Asa trebuie sa ne crestem copiii?

Cum poate discerne un copil singur daca omul care se apropie de el e bun sau rau? Nu poate! Si cum poti fi in permanenta langa copilul tau? Ar trebui sa nu muncesti sau sa angajezi o femeie (care si ea e tot o necunoscuta!). Iar daca nu muncesti, cum poti creste un copil?

Generatia care a crescut cu cheia de gat nu poate intelege asta. Si taman asta este generatia care trebuie sa-si tina copiii legati. Vor fi voci care-mi vor spune: "Da’, cucoana, ce, copilul trebuie supravegheat secunda de secunda!". Stiu asta, am simtit-o pe pielea mea! Dar una e sa-l supraveghezi printr-o educatie de bun-simt in spiritul credintei care ne indeamna sa ne iubim aproapele si sa-l respectam, si alta e sa-l inveti sa urasca orice om necunoscut si sa-i ucizi copilaria tinandu-l agatat de tine!

Insa, asta pesupune ca toti sa convietuim dupa aceleasi valori! Cum se poate ca intr-o societate care a trait in buna intelegere si chiar prietenie cu vecinul, in care oameni total necunoscuti isi dadeau binete pe strada, sa se ajunga la groaza de orice fata necunoscuta?

De unde au aparut criminalii? Si, mai ales, criminalii de copii - cei ce ucid fara emotie o persoana care nu se poate apara, pentru ca aceasta este pofta lor!

Raul trebuie indepartat pentru a nu ne mutila sufleteste copiii si pe noi ca parinti. Educatia crestina pe care am primit-o si in care speram sa-mi cresc si eu copiii ma indeparteaza de ideea pedepsei cu moartea a celor care se autodecad din conditia de om. Dar ma face sa ma intreb: oare daca ei singuri se dezic de constiinta si compasiune, de tot ceea ce-l diferentiaza pe om ca specie, mai sunt ei oare oameni? Ei se transforma in fiinte de prada, si atunci noi de ce ii mai consideram oameni cu drepturi? S-au dichisit puscariile, pentru ca au drepturi si a ajuns intretinerea unui condamnat extrem de scumpa, iar statul nu-i mai poate tine in- chisi - e prea costisitor! Iar lor le place inauntru, pentru ca traiul la zeghe e mai bun decat acasa. Atunci sa facem puscarii nedichisite pentru criminalii de copii. Pentru cei care ucid cu sange rece fara nici o sclipire de suflet in ei. De ce sa nu ii punem la munca silnica pe viata, la ocna, sa faca si ei astfel ceva folositor societatii? S-a mai avansat de multe ori, fiind vorba si de minori - lipsa de discernamant la momentul faptei. Daca nu poti discerne cand omori un om, un copil, atunci cand? Cand cumperi paine?

Se vede mult prea bine ca nu putem convietui laolalta cu aceasta specie, pentru ca este in dezavantajul nostru. Pedepsele tind sa se micsoreze si sunt organizatii care striga sus si tare ca si infractorii sunt oameni, ca si ei au drepturi, ca ei sunt victimele societatii! Oare? E adevarat ca societatea noastra e beteaga din cauza saraciei lucii in care se zbate in marea ei majoritate. Dar am cunoscut oameni care traiesc in conditii greu de imaginat, dar n-au furat si n-au dat in cap nimanui.

Iata ca va demonstrez prin aceste randuri ca nu sunt un bun crestin: nu pot intoarce obrazul unui criminal, nu-l pot ierta! Nu pot!