Bataie de joc...ca la carte!

Politia Romana are oameni care merita tot respectul! Dar... a mostenit si niste cadre... de care nu intelegem de ce nu se leapada.
Greata, lehamite, dorinta de a prolifera cele mai grotesti injurii imi provoaca unii politisti precum cei care au coordonat anchetarea disparitiei Larisei, care la un caz tragic pe care il pica cu brio se mai si lauda cu modul lor de operare. Multumirea de sine si ingamfarea sunt cele mai hidoase racile ale acestor politisti. Si nu s-au probat numai in cazul celor de la Iasi. Nu de mult, acum un an, un copil de 2 ani zacea inghetat de cinci zile sub nasul politistilor, dar a fost gasit intamplator de un cioban. Seful de pe-atunci al Politiei Constanta afirma cu mandrie in glas ca subalternii sai au actionat ca la carte. Si cum sa nu te intrebi oare dupa ce carti actioneaza politistii care dau gres in astfel de cazuri cu precizia unor ceasornice elvetiene? (Iata un motiv de mandrie - se pot lauda, desigur, cu exactitatea cu care calca in strachini cand este vorba de copii care au avut proasta inspiratie sa dispara, sa moara sau sa fie ucisi.) Oare n-ar trebui acele carti puse pe foc?
Cu riscul de a le face un proces de intentie, dar fiind eu insami martora la incercari sfidatoare de musamalizare a unui caz evident, daca nu s-ar fi gasit corpul Larisei, cazul ar fi fost uitat si musamalizat "ca la carte". Iar criminalul ar fi avut in continuare posibilitati nelimitate de actiune. Daca nu ar fi fost gasit corpul, oare nu s-ar fi incercat si in acest caz inventarea de boli psihice ale copilei, boli care ar fi facut-o sa plece de-acasa departe de cei pe care-i iubea, sau invinovatirea parintilor, dupa cum se obisnuieste pentru a abate atentia publica de la incapacitatea politistilor?

Parintii Larisei oricum vor trai cu jalea si vina in suflete tot restul vietii. Nimic nu le va putea alina suferinta, poate doar timpul incet, incet ii va invata din nou sa traiasca, desi nu se vor mai putea bucura nicicand asa cum obisnuiau sa o faca. Parintii copiilor abuzati anterior vor fi chinuiti de stihia tacerii ucigase. Parintii asasinului vor avea de luptat cu neputinta acceptarii si probabil chiar asasinul va avea remuscari pricinuite de tratamentul la care va fi supus in detentie sau poate chiar, cine stie, de constiinta. Inspaimantator e insa faptul ca politistii care au gafat cu constiinciozitate in acest caz nu manifesta nici un simulacru de mustrare de constiinta. Ei sunt multumiti ca au urmat buchea cartii si ca n-au facut nici o miscare in plus. "Cartea" le permite sa nu caute. In timp ce tu-ti frangi inima de groaza ca odrasla ta ar putea fi tinuta in orice casa, cartea nu le permite decat sa-ntrebe: "Ati vazut acest copil?". In caz de viata si de moarte, cand copilul ar putea fi inca in viata, undeva foarte aproape de tine, dar inchis si chinuit, n-ai ce face decat sa-l lasi pe criminal sa actioneze si sa astepti sa recunoasca. Daca intervii, esti acuzat ca "periclitezi ancheta".
Din nefericire, chiar daca politistii ar fi umblat cu ochii deschisi, pentru Larisa si parintii ei sfarsitul tot tragic ar fi fost, dar se scurtau zilele de libertate ale unui criminal (73 de zile, copiii din Lunca Cetatuiei au fost in pericol, la cheremul unui criminal lasat liber printre ei!)... Cetatenii ar fi fost - macar din acest punct de vedere - in siguranta.

Gafele? De la prima cercetare de la fata locului, trecand prin sinuciderea unui suspect deconspirat presei, pana la modul minutios de efectuare a perchezitiei si interogarea principalului suspect-criminal - , s-au tinut lant. Printre ele insa este una care nu tine exclusiv de politistii anchetatori ai cazului. Ci de dotari. Cainii! Au adus caini care "n-au mirosit" nimic. Acum inteleg neincrederea lor in orice fel de caini, fie ei si campioni. Pai, daca cei "politisti" n-au miros? Ori sunt casati, ori infometati, ori neantrenati! Iar daca aduci la cautari un caine bun, esti luat in balon si ti se spune cu superioritate: "S-a dus dupa gaini, ca i-o fi foame!". Si totusi pe-ai lor ti-i trantesc in nas la cautari ca la parada - un spectacol de scos ochii si de inchis gura targului. In rest, au actionat "ca la carte", dar fiind grabiti si avand o parere foarte buna despre ei, insa neavand miros nici cat cainii lor, au dat chix. Si atunci, la ce bun mai exista acesti politisti?
Ar fi util un sondaj de opinie cu privire la perceptia cetateanului de rand asupra politistului. Daca ii inspira siguranta si respect sau ii inspira numai teama ca-l opreste la colt de strada? Daca are incredere sa-si puna soarta in mainile lui sau il priveste ca pe Garcea? Acest sondaj ar putea fi un punct de pornire intr-o eventuala (dar foarte necesara) adevarata "reforma" a Politiei. (Visam si noi la politisti precum cei din filme sau din documentare, care n-au somn pana nu rezolva un caz!)
Cat despre criminal... inchisoarea pe viata n-ar fi o pedeapsa pentru el, ci o masura de protectie pentru ceilalti cetateni.