Bolile psihice se însoţesc de tulburări ale somnului

Psihiatria este o specialitate a medicinii de mare rafinament. Prin cuvânt, medicul psihiatru trebuie să pătrundă în mintea tulburată a pacientului. Psihiatrii susţin că s-au elaborat protocoale de mare exactitate cu desfăşurarea interviului cu bolnavul psihic, astfel că medicul este ajutat să stabilească diagnosticul şi terapia.

Un rol de mare importanţă îl au în abordarea bolilor psihice aparţinătorii suferindului de acest profil. Familia, colegii, prietenii trebuie să fie atenţi la detalii ale comportamentului celui pândit de boli psihice, să observe orice modificare, să-l convingă pe suferind că e absolut obligatoriu să consulte un medic de specialitate şi să se supună terapiei elaborate de acesta. Nu e o treabă uşoară, fiindcă de multe ori suferindul psihic nu recunoaşte că are o problemă în psihicul lui, el crede că reacţiile lui sunt absolut normale şi nu cer nicio strategie medicală.

De exemplu, orice halucinaţie este semnul că ceva s-a dereglat în mintea pacientului. El vede atacul unor şoareci, al unor şerpi, al unor păianjeni asupra lui, se sperie, are purtări stranii de apărare. Doar că aceste agresiuni ale unor şobolani, şerpi, păianjeni sunt doar în mintea lui şi nu au corespondent în realitate. Unii suferinzi, după criza de halucinaţii, recunosc că acele vietăţi nu au existat în realitate, scenariul s-a petrecut anormal în mintea lor, conştientizează că e vorba de o suferinţă şi acceptă să meargă la medic. Însă alții nu au grad de conştienţă şi o ţin langa că îi hăituiesc acele animale şi insecte, iar prezentarea lor la psihiatru se face anevoios. La ei se constată un grad de inconştienţă, semn al unei boli mai grave. Şi în cazul depresiilor, aparţinătorii, familia, colegii, prietenii trebuie să sesizeze orice însingurare, orice pierdere a interesului depresivilor, să nu neglijeze însingurarea lor şi să îi convingă să se supună unui consult al psihiatrului. Tratamentul trebuie început devreme şi respectat cât decide medicul.

Oprirea terapiei mai devreme de 6 luni, prin voinţa pacientului, nu prin decizia psihiatrului, este o greşeală care se plăteşte cu recidiva depresiei în formă mai gravă.