Unul dintre testele care se fac în consultarea bolnavului cu afecțiuni cardiovasculare este proba la efort. Dacă maladia de cord s-a agravat, suferindul parcurge din ce în ce mai puţini metri de mers pe jos.
Bolnavii de cord sunt denumiţi de medicină şi cu o metaforă: „privitori la vitrine”. Şi asta pentru că suferinzii de inimă fac puţini paşi şi resimt dureri în muşchii picioarelor, crampe musculare din cauza faptului că inima nu pompează suficient sânge pentru „spălarea” toxinelor acumulate în ţesuturi ca urmare a unui efort. Este o odihnă după câţiva metri de mers pe jos asemănătoare cu oprirea trecătorilor la diverse vitrine pentru a vedea mărfurile expuse de magazine. Când cardiopatia ischemică evoluează spre mai rău, distanţa parcursă pe jos de bolnavul de inimă se micşorează substanţial, inima nu face faţă şi suferindul nu mai merge 200 de metri, ci doar jumătate, apoi simte dureri după 50 de metri şi se recurge la opriri, la aşezarea pe o bancă. Acelaşi fenomen al oboselii şi crampelor în picioare se petrece şi la urcarea scărilor. Prin avansarea bolii, bolnavul de inimă poate să urce din ce în ce mai puţine trepte. Intrarea într-o etapă mai gravă a cardiopatiei ischemice este faza de angină pectorală, de dureri. Iar pragul cel mai periculos este infarctul miocardic, când o porţiune a muşchiului inimii nu mai este deloc irigat cu sânge şi ţesutul cardiac moare. Bolnavul de inimă trebuie să poarte mereu în buzunar un tub cu pastile de nitroglicerină. La apariţia durerilor în piept suferindul trebuie să pună sub limbă o pilulă sau două de nitroglicerină, să le sugă şi durerile dispar după câteva minute. Dacă această criză dureroasă se prelungeşte spre 20 de minute şi nu cedează la nitroglicerină e semn că e vorba de un infarct şi trebuie ajuns la spital. Se rosteşte des cuvântul preinfarct, medicina actuală consideră că aşa-zisul preinfarct este o criză de cardiopatie ischemică intrată în faza dureroasă, de angină pectorală.
Consultul unui suferind de boli cardiovasculare înseamnă EKG-ul, ecografia cardiacă, testarea în regim de efort şi discuţia cu medicul, relatându-se de către pacient despre dureri, oboseală la mers, respiraţie grea.