Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
IN MEMORIA LUI VLADUT
Amintirea mea despre Bucurestiul studentiei era una... boema, ca a oricarui fost student despre orasul in care si-a petrecut cei mai frumosi ani. Se stersesera de mult micile neplaceri enervante legate de transportul in comun.
Nu-mi mai aminteam de alergatul dupa autobuz iarna prin frig si zapada care se termina cu inchiderea usii in nas. Nu voiam sa-mi amintesc de faptul ca, dupa ce soferul avea placerea sa plece ranjind pe sub mustati si foarte mandru de el ca a mai tras clapa catorva persoane, inghetam asteptand jumatate de ora venirea altui autobuz.
Uitasem ca am alergat in plina iarna - dupa ultimul troleu aflat la capat de linie si soferul dupa ce ne-a vazut a dat bir cu fugitii lasandu-ne cu ochii-n stele si ca a trebuit sa mergem pe jos pana la gara tocmai din capatul Drumului Taberei... Toate acestea ca si multe alte mizerii pe care le faceau unii angajati ai RATB-ului le uitasem! Insa trebuia sa revin in Bucuresti dupa 7 ani - sa-mi amintesc... sa vad ca nu s-a schimbat nimic! Il invidiez pe Arghezi care a avut sansa sa parcurga Bucurestii intr-o plimbare facuta cu... bastonul. Este mai sigur si, cu siguranta, mult mai putin frustrant. Am fost smulsa cu brutalitate din visare de un grup impresionant de flacai care si-au gasit o ocupatie "onorabila" din a sari pe oamenii onesti care nu composteaza biletul de pe scara autobuzului. M-am urcat in autobuz cu mainile ocupate. Am vrut sa ma asez pe un scaun, dar am observat o persoana in etate si i-am cedat locul. Sa nu cumva sa va imaginati ca gasca de tineri zdraveni imbracati in bleu a schitat vreo intentie sa ofere locul acelei persoane! Nicidecum! Stateau toti tolaniti pe scaunele din autobuz... si erau multi...!
Mi-am eliberat mainile, timp in care era sa cad de cateva ori deoarece stiti si dumneavoastra cum sunt transportati sacii de cartofi. Nu trebuie sa le acorzi mare importanta. Cand mi-am recapatat echilibrul si am bagat mana in buzunar dupa bilet, a sarit brusc un individ din acei multi (controlori, v-ati dat seama ca despre ei este vorba, nu?) sa-mi ceara biletul. I l-am dat crezand cu naivitate ca se ofera sa ma ajute. "Pai, nu e compostat!" Stiu, asta intentionam sa fac acum. "Pai, a trecut ceva timp de cand ati urcat..." Bun, cat timp scrie in Lege ca trebuie sa treaca pana compostezi biletul? O secunda, doua, douazeci? "La regulament scrie ca trebuie compostat imediat." Departe de mine gandul de a frauda RATB-ul, singura "infractiune" comisa a fost ca am intarziat un minut procesul de compostare. Eram departe de a ajunge la urmatoarea statie... Este imposibil! Si totodata, un abuz al acestor tineri domni care freaca menta prin autobuzele patriei in cautare de victime pe care sa le surprinda inainte sa savarseasca fapta! Aceasta se poate numi in limbaj de cartier "japca", iar in limbaj literar "hotie la drumul mare". RATB-ul, in loc sa duca in carca o gramada de pierde-vara de-alde astia, care, am aflat ulterior ca-ti mai ard si cate o palma daca cumva comentezi, ar face mai bine sa suplimenteze autobuzele la orele de varf. Ca mergi jumatate din Bucuresti intr-un echilibru instabil, cu capsatorul in falca, ducand in spate alte doua persoane, sperand ca nu o sa-ti amorteasca foarte tare mana cu care te tii, ca nu cumva sa te pravalesti peste bagaje sau peste alti calatori. Nu am auzit sa urce intr-o astfel de inghesuiala acesti stimabili zdrahoni. Pe vremuri, acum vreo 40 de ani, controlorii vindeau bilete in autobuz celor care nu aveau. Acum... ti se salta banii din buzunar chiar daca esti cu mana pe capsator pentru ca... nu ai compostat de pe scara.
Citește pe Antena3.ro
