De ce?

Dupa sase luni de la moartea lui Vladut, in Padurea Niculitel, mama copilului dezvaluie minciunile, indiferenta, comoditatea celor care s-au ocupat de raportul medico-legal.

Urmasii lui Trahanache

Histopatologia! Este stiinta care se ocupa cu studiul tesuturilor bolnave. Cu alte cuvinte, examenul histopatologic releva bolile de care a suferit persoana careia i s-au prelevat probele.

De aceea, stiam ca aceste rezultate nu vor aduce nimic nou pentru noi, nimic bubuitor, nici o rasturnare spectaculoasa de situatie. Insa… intarzierea lor duce catre un "dolce far niente" din partea tuturor celor care ar trebui sa se ocupe de caz. Toata lumea are o scuza: "Dom’le, nu putem face nimic pana nu vine rezultatul!". Chiar si pentru noi a constituit o piedica aceasta intarziere, pentru ca, la un moment dat, ajungi intr-un punct in care ai nevoie de aceste rezultate nenorocite, iar daca ele tot nu mai apar, punctul ala devine mort si tinde sa se eternizeze asa.

De fapt, din cauza acestei intarzieri, totul tindea sa se eternizeze… in nimic: elaborarea raportului medico-legal, avizarea, ancheta si tot ce mai trebuie facut de autoritatile implicate.

Ca sa puteti intelege ceva din toti nervii mei de pana acum, am sa va explic care este circuitul documentelor in natura medico-legala romaneasca si ce s-a intamplat in cazul nostru.

Medicul legist de la Tulcea a elaborat un set de concluzii provizorii in urma efectuarii necropsiei si a prelevat probe de tesut pentru a le trimite la Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici, in vederea efectuarii examenului histopatologic. INML trebuia sa trimita rezultatul analizelor inapoi la Tulcea. In momentul in care IML Tulcea primea acest rezultat, in primul rand trebuia sa ne contacteze si pe noi, iar apoi sa coroboreze rezultatele primite cu datele preliminare pe care le detinea pentru a elabora raportul final de constatare, care urma sa fie trimis la Politia Judiciara Tulcea. In cele din urma, cu chiu, cu vai, s-au intamplat acestea toate, dar cum… si, mai ales, cand?

In tot acest timp - din 23 octombrie anul trecut pana acum, am tot intrebat care-i stadiul anchetei, care-i mersul? Raspunsul ori nu exista deloc, ori era: "Nu avem ce face, nu au venit rezultatele de la INML". De parca rezultatele astea ar fi fost un fel de ficati in care se poate citi viitorul sau trecutul, cum era pe vremuri de mult apuse.

De fiecare data, acelasi raspuns timp de sase luni. Ne-am impacientat: cat pot dura aceste analize? Pentru ca timpul trece, praful se depune pe toate urmele si atunci, mai afla ceva daca poti... se alege praful! Aflasem ca pot dura chiar si sase luni..., dar deja timpul se scursese!

Si acum doua zile, "zbang!", ne-a lovit surpriza - ca nu stiam ce sa mai credem: cine pe cine minte, cine pe cine acopera si, mai ales, de ce?

Rezultatele de la Mina Minovici au fost trimise la Tulcea din noiembrie anul trecut! Ne-a luat ceva timp sa ne dezmeticim si apoi am sarit pe telefoane. Am aflat ca Politia Tulcea nu le-a primit inca, deci singura alternativa era ca sunt la IML Tulcea. Concluzia care se poate trage pana acum este ca au stat acolo timp de cinci luni! Desi, cand noi ne-am intalnit (pe la sfarsitul lui ianuarie) cu medicul legist din Tulcea, acesta ne-a spus ca rezultatele de la INML nu au ajuns inca! Si ne-a mai spus ca, in momentul in care le va primi, il va anunta pe reprezentantul nostru!

In acest caz, cineva minte! Nu stiu de ce, nu stiu cine, dar sunt doua declaratii care se bat cap in cap! Se pare, practica aceea cu pasarea motanului, caracteristica numai copiilor de scoala primara, este in mare voga in aceste institutii.

Acum am aflat ca era vorba despre trei seturi de analize care au ajuns pe rand la Tulcea, extinzandu-se pe o perioada de patru luni, si ca ultimul set a ajuns la sfarsitul lunii martie. Atunci, cine mai spune adevarul? De ce or fi spus cei de la INML ca le-au trimis din noiembrie? Probabil ca sa paseze pisica moarta in curtea celor din Tulcea! Este foarte obositoare aceasta strategie. Te epuizeaza psihic si fizic, te scarbeste si te revolta.

Taraganarea asta caragialiana te scoate pur si simplu din minti si te face sa devii paranoic, sa te gandesti ca este un complot universal impotriva ta, impotriva aflarii adevarului - cand, in realitate, este o gramada de delasare, indiferenta, lasitate, comoditate, egoism, nestiinta... si, de ce nu, prostie.

Acum - cand se implinesc sase luni - , in sfarsit, raportul mult asteptat a ajuns si la Politia Judiciara si la Parchet si a fost trimis spre avizare inapoi la Bucuresti. De-acum, ’om trai si-om mai vedea!