Replici de uluială ţâşnesc din inventivitatea lui Doru Octavian Dumitru precum rachetele din vestitele artilerii katiuşa care au înnebunit diviziile nemţilor în războiul mondial. Obişnuiesc să le dau bineţe românilor cu expresia "vă pup pe suflet, să vă iubească bucuriile"! Invitat în emisiunea mea de la Antena 2, Doru Octavian Dumitru a lansat fulgerător o parafrază "să vă lovească bucuriile, splendide sunt zicerile româneşti, de exemplu «mânca-v-ar raiul»"! Ce să te mai miri când invenţiile simpaticului artist sunt perle de genul denumirilor date spectacolelor sale - "Glezne de râmă", "Compot de clăbuci", "Maşina de râs". Un interviu televizat cu Doru Octavian Dumitru nu poate să se înscrie în unghiuri drepte, în obişnuinţe, la ingeniozitatea marelui comic trebuie să oferi întrebări nonconformiste, deci îl întreb ce-ar spune despre genunchi.
Urmează o viitură de idei surprinzătoare: "Genunchiul este o articulaţie, dar şi cotul este o articulaţie, cu toatea acestea nu poţi spune «e nesimţit, îl doare-n genunchi» cum zici «îl doare-n cot». De fapt şi bărbia e genunchiul feţei. Râzi şi cu bărbia, cu genunchiul feţei. Trebuie să fii mereu vesel, veselia este ceva dinamic, este mişcare. Râzi cu colţurile gurii care se ridică, râzi şi cu nasul, râzi şi cu părul din nas, tocmai de asta e necesar să fii atent când îţi tunzi părul din nas, cu instrumentul ăsta poţi intra în adâncul nasului şi să ajungi să tunzi şi neuronii. Gleznele sunt şi ele articulaţii, eu mi-am numit unul dintre spectacole «Glezne de râmă». Când copilul se naşte, iese din umed într-un mediu uscat şi se chinuie să înveţe să meargă, trebuie să aibă glezne unduioase ca să meargă, nu e simplu să meargă în două picioare, omul a dobândit poziţia bipedă, se luptă să meargă drept şi apoi se târăşte toată viaţa.
Omul trebuie să aibă şi genunchi moi ca să o ceară pe ea de nevastă în genunchi, e cea mai frumoasă formă de cerşit. Omul trebuie se se străduiască toată viaţa să nu alunge copilul din el, să-i dea lapte pentru copil, să nu-i dea mâncare gătită. E o mare realizare să păstrezi copilul din tine, să auzi toată viaţa clinchetul de suzetă în ureche. Omul nu trebuie să devină rigid, să i se calcifice creierul, ci să-şi păstreze entuziasmul primar. Să nu uităm de învăţatul mersului, cel mai bine este să mergi desculţ, cu glezne de râmă, desculţ simţi cum te mângâie la tălpi pământul românesc".
Îi amintesc că pentru un bilet la spectacolul "Maşina de râs" se aduna lumea la coadă de cu noaptea pe trotuarul din faţa Sălii Palatului. Spune: "Se făcea ditamai coada şi la toaletă în pauză. Eu ştiu ce înseamnă one man show, m-au plăcut şi nişte cunoscuţi manageri din Los Angeles. Umorul politic durează o perioadă limitată, umorul de situaţie, de atitudine durează mult. Eu am vrut, dar n-am făcut facultatea de teatru, eram inginer, cu toate acestea Dem Rădulescu mi-a propus să fiu asistentul lui la catedra de Teatru, să pregătesc studenţii la Teatru, deşi eu aveam diplomă de inginer." Alte vorbe cu Doru Octavian Dumitru, în articolul următor.