Dovezi de dragoste

Cand eram copil, prin gimnaziu, visam la ziua de 1 martie mai ceva decat la seara de Ajun. Cu cata exaltare intampinam acest eveniment! Si venea ziua mult asteptata... Sa le fii vazut pe fete cat de tantose paseau cu pieptul in vant, pe care sclipeau ostentativ toate martisoarele primite. Acestea stateau expuse pe micile platci ale sarafanelor albastre precum decoratiile pe piepturile largi si impetuoase ale vestoanelor marilor militari. Era un fel de concurs de popularitate, martisoarele fiind aparatul de masura al acesteia. Iti indicau cat esti de placuta, de apreciata de catre colegi si colege. Nu era absolut nimic frivol in aceste asteptari, doar roseata din obraji cand iti prindea un martisor in piept un baiat pe care-l considerai deosebit. Acel mic martisor de tinichea era dovada de simpatie.

Ce inseamna astazi 1 martie? Pentru fetele care au acum 13 ani, chiar nu stiu. Probabil nu s-a schimbat nimic in esenta. Stiu insa ce inseamna pentru noi, cele care nu mai avem 13 ani de aproape 20. Martisorul nu mai e o dovada. De multe ori stau sa ma intreb daca nu cumva barbatii (nostri, bineinteles) ne aduc matisoare de frica sa nu le reprosam ceva, in cazul in care n-o fac. Imi dau seama prin ce stres trec ei, saracii, zilele acestea. Stim cu totii, cat de mult "le place" barbatilor sa mearga la cumparaturi. Este un mare sacrificiu pentru ei, care trebuie respectat si apreciat. Chiar daca iti aduc un martisor pentru ca… asa trebuie. As fi in stare sa pun pariu ca 90% din barbati ar prefera sa nu fie acasa in perioada asta. Eu una, ii inteleg. Mai sunt barbati care, cu aceasta ocazie, fac cadou sotiilor lor un bilet la streaptease masculin. E amuzant. Ma intreb daca in alta zi a anului ar fi tot la fel de "deschisi" spre o astfel de distractie.

Martie e acum pentru unii (unele) prilej de a petrece, pentru altii - de a face bani si pentru altii - motiv de bascalie.

Daca la 13 ani martisorul reprezenta o dovada a unui sentiment, acum nu mai reprezinta decat o traditie. Adevarata dovada de dragoste e ca se gandeste la tine si in alte zile decat cele in care trebuie sa o faca. Dovezile de dragoste sunt micile detalii de zi cu zi. Chiar si o cutie cu pat...-ul care-ti place poate fi o dovada de dragoste. O mancare pe care o faci cum ii place lui, o iesire cu prietenii pe care o programeaza stiind ca-ti face o placere. De la micile nevoi pana la marile iertari.

Avem niste prieteni - o familie - sot si sotie. Din exterior par foarte fericiti impreuna, dar daca intri in lumea lor.... Nimeni nu se intelege cu nimeni, nici ea cu socrii ei, nici el cu socrii lui, nici cuscrii intre ei. De aceea, nu se mai inteleg nici ei doi. Totdeauna exista reprosuri, niciodata nu incearca unul dintre ei sa se puna in pielea celuilalt, sau sa gaseasca o cale de comunicare. In general, micile nemultumiri se propaga si, din nefericire, dau in mari nenorociri, pentru ca "evolutia fireasca a lucrurilor este din rau spre mai rau". De ce sa-ti umbresti existenta cu nemultumiri meschine, nereale, cand poti sa te bucuri de viata pe care o ai? Doamne fereste de motive reale de nemultumire! Abia cand dai de ele (sau mai exact cand dau ele peste tine) iti dai seama cat de fericit si multumit erai inainte. Dar, din pacate, multora ne place "sa ne legam la cap fara sa ne doara".

O viata fericita in doi este urmarea fireasca a respectarii unui principiu simplu: sa te gandesti la cel de langa tine macar tot atat cat te gandesti la tine, sa ii doresti ce-ti doresti tie - sa-l intelegi, sa-l ajuti, sa-i respecti dorintele si placerile si, nu in ultimul rand, sa-i respecti pe cei pe care-i iubeste (parinti, frati, prieteni) desi se spune ca te casatoresti cu o persoana, nu cu toata familia. Insa un om - cu calitati si defecte - este, in mare parte, produsul unei familii, al celor din jurul sau, care si-au pus amprenta pe personalitatea si educatia lui. Iar daca iubesti "produsul" asa cum e, cum sa nu-l iubesti pe "creator"?

De multe ori consideram de la sine-nteleasa iubirea ce-o purtam celuilalt si credem ca nu mai este necesar sa o si aratam. Totusi, micile dovezi de dragoste ne-ar putea scoate la limanul fericirii in doi.

Va astept scrisorile pe adresa de e-mail: paula.tudor@jurnalul.ro