Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există un program prin care poţi derula un proiect mic, dar bunicel pentru comunitatea din care faci parte, iar ideea care nu mă lasă este un teren de joacă pentru copii lângă bloc. Nu peste bulevard. Nu pe valea portului (în copilăria mea ăla era locul desfăşurării celor mai odioase crime, adică singurele de care aflam. Bine, acum n-ar mai fi o problemă, că 80% din celebra vale s-a transformat într-un fel de buncăr/adăpost antiatomic sau anti-2012). Aşa, cam cât un teren de fotbal din curtea şcolii, unde ciutanii să poată ieşi la o miuţă, să joace cucii, badminton sau freesbee. Verde din cauza ierbii, nu a vopselei, îngrădit de gard viu, nu din fier beton. Singura mare problemă în cazul micului proiecţel ar fi că nu ştiu unde aş găsi înţelegere. Comunitatea noastră s-a dezintegrat, este formată din individualităţi, fiecare cu interesele ei. Hai să zic, forţând un pic - că doar e vorba despre un vis frumos aici -, că aş găsi ceva înţelegere la Primărie să ne sprijine cu un mic-mititel locşor pe care să-l presărăm cu nişte gazon şi nişte boscheţi. Dar credeţi că această comunitate adunată cu forţa împrejurării în acelaşi spaţiu strâmt, temporal şi locativ doreşte aşa ceva? Ntz! Am aflat deunăzi că ideea asfaltării părculeţului nu aparţine Primăriei, ci locatarilor. Care nu mai puteau trăi dacă n-aveau locul de parcare popicat şi personalizat. Locurile astea de parcare sunt mai ceva decât cele de veci! E adevărat, sunt zile în care consumi un rezervor până găseşti un loc, dar asta pentru că s-au construit hoteluri dotate cu săli de conferinţe de lux, dar nu şi cu parcări. Invitaţii dau iama unde apucă, iar locatarii se simt forţaţi să-şi reţină unul, vârând o chirie în buzunarul Primăriei.
E o mare idioţenie, după părerea mea, să plăteşti ce ţi se cuvine, dar... totul este foarte bine gândit, foarte bine dimensionat - insuficient -, românul blazat şi necombativ de felul lui preferând să-şi arate muşchiu' cu banu' chiar pe timp de criză. "Păi, dacă omul plăteşte...!"
Îmi dau seama că ideea mea cu proiecţelul e utopică! Am aflat că şi locul verde din faţa ANL-ului se va transforma tot în parcare cu popice, că "Ce? Nu le sunt suficienţi 4 m de iarbă? Cât vor?". Aşa e! La asta nu m-am gândit - de fapt aia e iarba lor şi nu-i a noastră! Cu siguranţă mulţi îşi merită soarta, dar nu ştiu de ce am nimerit şi eu aici!? Cred că singura alternativă pentru proiectul meu cu spaţiul verde ar fi pe acoperişul băncii sau al blocului... Dar fără loc de joacă, că e prea aproape de cer...
