Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să nu-i fie de deochi de viaţă!
In Italia la televiziune a apărut un film despre Romănia de-ţi vine să sari de nervi in sus pănă spargi acoperişul. A fost reprogramat un film documentar din anul 2005, in care Romănia e prezentată nu numai ca un tomberon de gunoi, ba mai mult chiar, precum cazanul cu smoală al iadului.
In Italia la televiziune a apărut un film despre Romănia de-ţi vine să sari de nervi in sus pănă spargi acoperişul. A fost reprogramat un film documentar din anul 2005, in care Romănia e prezentată nu numai ca un tomberon de gunoi, ba mai mult chiar, precum cazanul cu smoală al iadului. Cum e posibil ca o ţară cu peste două zeci de milioane de locuitori, importantă in istoria inşiruirii de secole, să fie redusă la imaginile cu nişte copii ai nimănui, ce s-au pripăşit prin canale, şi cu imaginea unui biet căţel fără stăpăn hălăduind pe maidane. Aceasta este Romănia? Domnule regizor italian, realizănd filmul ăsta ai păcătuit cu un grosolan neadevăr, ai păcătuit cu o oribilă nedreptate făcută Romăniei. Domnilor dregători de televiziune, acţionănd ca nişte marionete la comenzi politice parşive, reprogramănd acest film strămb in zilele isteriei anti-romăneşti teleghidate de personaje ascunse in culise, aţi dovedit lipsă de caracter şi profesionalism ciobit la toate colţurile. Bineinţeles că peste tot există uscături. Dar nu există nici o pădure alcătuită numai din vreascuri strămbe şi cioturi. Lumea e făcută din bune şi rele.
In orice ţară există şi căntăreţe la harpă şi curve bolnave de sifilis. In orice ţară există premianţi la şcoală şi repetenţi. Minusul n-are sens dacă nu este arătat şi plusul, nu poţi inţelege negrul dacă nu arunci privirea şi asupra albului. Cum e posibil Romănia să fie pictată doar ca un lighean cu lături? Intr-adevăr, există copii vagabondănd pe străzi şi dormind in canale, dar in ţările bogate ale Occidentului nu se bălăbănesc pe străzi oameni cu priviri ceţoase, drogaţi pănă la prea-plin care te ingrozesc? In Vest nu se doarme pe sub poduri? Reaua-intenţie in filmul acesta italienesc sare in ochi. Romănia inseamnă doar copiii aceştia cu minte năclăită, care vorbesc de viaţa lor in canale şi despre agresarea lor sexuală. Dar oare pedofilii nu cumva sunt import din Occident? Căci toţi dezaxaţii vin in Romănia şi cu un baton de ciocolată, transformă sărmanii copii vagabonzi in jucăriile lor sexuale. De ce in film spre pildă nu au fost şi căteva secvenţe cu următoarea poveste, pe care eu am trăit-o? Călătoream la ceas tărziu de noapte intr-un metrou din Bucureşti. Privind distrat am remarcat pe scaunele din faţă un adolescent şi o doamnă care se dovedea a fi profesoara lui de muzică. Vorbeau in dulcele glas moldovenesc comentănd concertul pe care băieţandrul il dăduse in Bucureşti, urmănd să plece spre Iaşi cu trenul de noapte. Blond, senin şi luminos, puştiul işi ţinea vioara in toc pe genunchi şi mi-a sugerat imaginea unui inger cu vioară.
Citește pe Antena3.ro
Au trecut căţiva ani şi treburi gazetăreşti m-au dus in Germania, la Bremen. Era o perioadă tot intunecată pentru Romănia. La televizor se arătau imagini cu inundaţiile, alternănd cu scene din mineriade. S-a organizat la Bremen o cină reunind toţi bogătaşii şi lumea fină a landului pentru străngerea de fonduri destinate sinistraţilor romăni. Deodată se anunţă că un copil talentat din Romănia va concerta pentru invitaţii simandicoşi. Şi, la mii de kilometri distanţă şi la căţiva ani depărtare de drumul meu intr-un metrou, il văd suind pe podium pe ingerul cu vioară din metroul bucureştean. A căntat superd liceanul romăn şi a sărit in aer de aplauze marea sală cu bogătaşi nemţi care aplaudau cu măinile sus, strigănd bis şi viva Romănia. Succes uriaş al violonistului adolescent din Iaşi. Il chema Cătălin Desagă şi parcă cu nume cu tot coborăse din paginile lui Sadoveanu. Am fugit după el şi l-am felicitat, spunăndu-i că voi scrie despre el şi că ferice de părinţii lui cu un asemenea fiu. M-a rugat să-i trimit mamei articolul ce-l voi scrie pentru că el mai intărzie in Germania. Mi-a dat adresa mamei: Spitalul de Oncologie Iaşi. Ce destin avea talentatul copil! Tatăl lui murise, iar mama agoniza de cancer. Iar el ridicase lumea bună din Bremen in picioare cu Balada lui Ciprian Porumbescu.
N-aveaţi 3 metri de peliculă, domnilor regizori din Italia, să-l treceţi in documentarul dumneavoastră şi pe violonistul Cătălin Desagă?
