Mireasa cu ace de siguranta

Chiar si atunci cand ajunsese la varsta de femeie in toata firea, viata ei refuza sa curga linistit, odihnitor ca un rau de campie. Clocotul temperamentului ei facea ca destinul sa se grabeasca tot timpul ca un rau de munte topaind din cascada in cascada cu suvoaie zgomotose si stropi sariti ca o ploaie prin care lumina desena curcubee fermecatoare. Era o femeie superba, dar nu numai silueta de fosta campioana de atletism si figura nostima erau atuurile decisive ci si farmecul irezestibil, un farmec cu replici scanteietoare cu fantezii continue. Imaginatia ei se regasea in orice actiune si nu era om, pusti sau bunic, doamne respectabile si barbati asezati care sa-i reziste firii ei delicioase. Iata un exemplu de cum fantezia ei crea scene superbe. A doua casatorie o facuse in mare viteza si fara preparative snoabe, asa ca, cu o zi inainte de nunta, si-a dat seama ca nu avea rochie de mireasa. Nu era o nunta cu surle si trambite ci o masa cu 40-50 de oameni apropiati. Dar totusi era o petrecere de nunta. Si-a amintit ca avea un material de rochie uitat in dulap si facut sul ca metrajele. Si atunci in mare graba a desfacut sulul cu stofa si a aranjat tesatura pe ea cu aliura de toga romana, prinzand materialul cu ace de siguranta. Nici o cusatura, nici o taietura de croiala, o stofa prinsa doar in ace. Dar care era superba pe frumusetea ei impozanta. Cand a aparut mireasa cu rochia din material prins cu ace de siguranta toata lumea a rostit un "Ah", atat era de frumoasa mireasa cu ace de siguranta. Si ce credeti ca a spus mireasa superba: "Baieti, sa n-aiba dracu vreunul din voi vreun magnet ca-mi zboara acele de siguranta si raman in fundul gol". O astfel de explozie de umor si fantezie era fiecare zi a frumoasei femei. Era profesoara de recuperare medicala si se zbatea sa ajute copiii intepeniti de paralizii. Cand intra in casa oamenilor necajiti de boala copiilor chirciti de boala, profesoara aducea cu ea toata speranta lumii. Multi copii tratati de femeia patimasa cu meseria ei, au ajuns sa mearga sontac-sontac, dar sa mearga, ceea ce era o mare performanta pentru acesti necajiti condamnati la nemiscare. Se agita sa faca bine in jur, isi traia viata mereu la punctul de fierbere, de parca ieseau tot timpul aburi din destinul ei. Pe unde trecea nu se intampla ca oamenii sa nu o indrageasca. Era tipul de om total. Si totusi, si totusi, femeia superba doldora de suflet, imaginatie si pofta de a face bine, a murit de cancer la 46 de ani.