Mitică Dragomir: "La patru ani vindeam ouă la piaţă şi mi le cumpărau ţăranii să scape de gura mea, mă îngrozeşte sărăcia mai tare ca moartea"

Îl întreb pe Mitică Dragomir dacă-i pare rău că nu s-a făcut actor. "Păi eu sunt actor". Şi-şi măreşte ochii inimitabil, aducând ca privire mirată cu Tamara Buciuceanu. Zicerile lui nea Mitică mustesc de haz, aruncă în aer idei surprinzătoare, şeful Ligii pare coborât din personajul Mitică Popescu din piesa cu acelaşi nume, portretul robot al românului isteţ, cu preaplin de maestru al taifasului, descurcăreţ, cu o duioasă omenie aflată adesea cotropită de o gură mare, precipitată, fără frână de mână.

"Mama mă trimitea la târg să vând nişte ouă, rar şi câte o găină că eram săraci lipiţi pământului. Ceilalţi ţărani din piaţă îmi cumpărau repede ouăle ca să scape de gura mea, că strigam cât mă ţineau puterile de slăbănog". Îi ofer o melodie de suflet cântată de o vâlceancă celebră de-a lui, de Maria Dragomiroiu. "Mai învârte Doamne roata, să-mi mai văd o dată viaţa, să-mi văd anii tinereţii, Doamne, vai ce repede-au trecut". Zice cântecul că vai ce bine era la l8 ani când petreceai, ce au trecut anii şi la peste 6o de ani îţi plimbi nepoţii în parc. Ca de fiecare dată, rostirea lui Mitică Dragomir te uimeşte: "Cântecul e foarte frumos, dar mie nu mi se potriveşte deloc. Ce petrecere la 16 ani, eu fugisem din comuna mea de sărăcie, la înscrierea la şcoală în Făgăraş, m-au respins la vizita medicală că nu aveam destule kilograme, eram o slăbătură. I-am rugat să mai vin a doua zi, am descărcat pepeni din vagoane noaptea la gara de mărfuri, am primit răsplată un pepene, pe care l-am mâncat şi cu sâmburi.

A doua zi, la repetarea vizitei medicale, aveam o burtă mare şi am cântărit cât trebuie, am fost admis, dar eu am fugit imediat la WC. Iar în cântec când se zice că la peste 60 de ani te plimbi cu nepoţii în parc, iar e aiurea în cazul meu. La peste 6o de ani sunt pe şantier de la 7:00 la 9:00, apoi mă îmbrac frumos şi mă duc la Ligă, iar după-amiază iar pe şantier, eu sunt omul cizmelor de cauciuc. Iar pe stadion mă mai înjură unii că le-am dat peste nas turbulenţilor cu legea organică a civilizaţiei pe stadioane, mă mândresc cu această lege făcută de mine cu jandarmeria, am fost două legislaturi în parlament.

Dar eu nu sunt ranchiunos, mă duc în mijlocul celor care mă contestă, vorbesc cu ei, nu mă mai înjură, ba chiar mă roagă să mă fotografiez cu ei". Îl laud pentru expresia că-i cântau greierii în călcâie. "Nu e departe de adevăr metafora, aveam picioarele negre şi numai crăpături de mersul desculţ. Mă întrebaţi prin ce strigă caracteristicile de oltean în sângele meu. Păi, prin sărăcia tinereţii mele de care am scăpat prin muncă şi idei. Nici praz nu mănânc. M-am descurcat şi am făcut bani mereu, de la 26 de ani eram conducător de club, scoteam bani şi făcând pungi de plastic cu inscripţia Kent. Una din încercările din destinul meu a fost când am ajuns în anchetă arestat la 6 luni după Revoluţie. Nu mi-au găsit nici o vină, doar că n-am respectat ordinul militar atunci când echipa

Victoria trebuia să vină în Bucureşti de la meciul din Cipru ca apoi să plece imediat în Egipt. Eu n-am făcut conform ordinului aiurea al lui Postelnicu şi am plecat din Larnaca cu echipa direct în Egipt, am economisit 20 de mii de dolari, dar până la urmă n-au putut să mă condamne. Am mai păţit-o când eram preşedinte tânăr la Rm. Vâlcea şi câştigasem Cupa cu o echipă din B. M-a sfătuit un secretar adjunct să rostesc şefilor formula «sunteţi prost informat». Eu i-am spus primului secretar Muşat «sunteţi prost...informat»,cu pauză mare între cuvinte şi a turbat ştabul că l-am făcut prost aşa că m-au arestat pentru jocuri de noroc. Nu fusesem prins, jucam poker şi remmy cu jucătorii şi cu alţii." L-a lansat în fotbalul mare pe Lăcătuş, într-un moment decisiv i-a dat un "bobârnac" decisiv şi favorabil lui Lăcă. "Era talentat teribil, juca la mine la Braşov şi venise să-l ia Dinamo, dar cât am tergiversat eu şi-au adus aminte că la un meci Marius îi înjurase pe generalii dinamovişti.

Apoi a vrut să-l ia pe gratis Steaua, am făcut o hârtie de deslegare falsă, am pus data greşită l966 şi când a venit Stănculescu la primul secretar al Braşovului eu am reuşit să obţin la schimb trei fotbalişti. Când ieşeam pe uşă am încercat şi am cerut să-mi dea şi mie Armata o aprobare de ARO, generalul Stănculescu a râs de curajul meu şi mi-a semnat hârtia. M-am descurcat, am muncit, dar n-am făcut rău nimănui niciodată".