Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru medicii de azi, pacienţii care fac infarct la 30-35 de ani nu mai reprezintă cazuri izolate. Tot mai mulţi tineri ajung la spital cu probleme din ce în ce mai grave ale sistemului cardiovascular. Despre motivele pentru care s-a ajuns aici şi metodele de tratament, Jurnalul Naţional a stat de vorbă cu dr Nicolae Florescu - medic primar, şeful Secţiei de Cardiologie intervenţională de la Spitalul European Polisano, din Sibiu.
J.N.: Până nu demult, când venea vorba de boli coronariene, ne refeream la persoane în vârstă, însă în ultimii ani, tot mai mulţi tineri încep să aibă astfel de probleme. Vorbim chiar de infarct la persoane sub 40 de ani. De ce se întâmplă acest lucru?
Dr N.F.: În primul rând din cauza schimbărilor în comportamentul alimentar şi cel social. Aş menţiona aici consumul în exces de grăsimi săturate şi de hrană procesată industrial, stilul alimentar „fast food”, în detrimentul celui tradiţional „slow food”. La acestea se adaugă fumatul, sedentarismul şi stresul relaţiilor sociale şi profesionale. Toate aceste aspecte nu fac decât să „biciuiască” precoce sistemul arterial şi în special arterele coronare (arterele ce hrănesc muşchiul cardiac), iar rezultatul este apariţia precoce a aterosclerozei. În consecinţă, se produce o inflamaţie cronică a peretului arterial, cu acumulare de grăsimi şi producerea de îngustări (stenoze) la nivelul arterelor coronare. Producerea infarctului miocardic este vârful icebergului în acest proces continuu de ateroscleroză.
J.N.: Cum se manifestă bolile coronariene, care sunt simptomele care ar trebui să trimită pe cineva la medic?
Dr N.F.: Simptomul „de alarmă” este reprezentat de durerea în piept, termenul medical fiind de angină pectorală. Este vorba, în mod tipic, de o durere retrosternală, „în capul pieptului”, intensă, constrictivă, neinfluenţată de respiraţie sau de modificarea poziţiei, întotdeauna pe o suprafaţă mare, niciodată „înţepături”. Această durere este declanşată de obicei de efort fizic sau echivalente ale acestuia, precum expunerea la aer rece; durerea apare în timpul efortului, silind practic pacientul să se oprească. Are durata de 5-10 minute, este însoţită frecvent de transpiraţii şi cedează la oprirea efortului sau după administrarea de nitroglicerină. Apariţia unor dureri cu aceste caractere impune prezentarea la medicul specialist cardiolog. Orice criză anginoasă care depăşeşte 30 de minute ridică suspiciunea de infarct miocardic şi trebuie privită cu maximă seriozitate de către pacient, care trebuie să apeleze serviciile de urgenţă.
J.N.: Metodele de tratament avansează rapid. Cum se poate trata acum boala coronariană? Cu ce se ocupă cardiologia intervenţională?
Dr N.F.: Există trei metode de tratament în boala coronariană aterosclerotică: tratamentul medical, revascularizarea prin metode ale cardiologiei intervenţionale, respectiv dilatarea cu balonaş a arterelor coronare şi introducerea de stenturi coronariene, şi revascularizarea chirurgicală, prin operaţia de by-pass aortocoronarian. Cardiologia intervenţională se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul minim invaziv al bolii coronariene. Vizualizarea directă a arterelor coronare cu ajutorul unei substanţe de contrast injectate printr-un cateter se numeşte coronarografie; aceasta este realizată de către medicul cardiolog intervenţionist şi singura în măsură să pună un diagnostic exact. În urma coronarografiei se stabileşte care din metodele de tratament sus-menţionate este cea potrivită, în funcţie de extinderea şi severitatea obstrucţiilor (stenozelor) coronariene. Dilatarea cu balonaş şi stent sau angioplastia coronariană este metoda de primă alegere la pacienţii coronarieni acuţi, respectiv cu infarct miocardic acut.
J.N.: Care sunt pacienţii care „se califică” pentru intervenţiile minim invazive? Care sunt riscurile? În ce constă diferenţa faţă de chirurgia clasică?
Dr N.F.: Majoritatea pacienţilor coronarieni necesită coronarografie. Investigaţia este nedureroasă, se realizează cu anestezie locală şi presupune puncţia arterei radiale de la nivelul antebraţului sau a arterei femurale. Riscurile coronarografiei sunt mici, sub 1 la 1000, şi sunt reprezentate de sângerarea la locul puncţiei arteriale, reacţii alergice la substanţa de contrast sau tulburări de ritm cardiac. Pacienţii cu boală coronariană semnificativă, adică cu stenoze de peste 70% ale arterelor coronare şi care prezintă o anatomie favorabilă, sunt trataţi de către cardiologul intervenţionist prin angioplastie cu balon şi stent. Nu există contraindicaţii legate de vârsta pacientului; mai mult pacienţii fragili, cu boli asociate şi risc major pentru chirurgia clasică, beneficiază de angioplastie coronariană. Riscul angioplastiei coronariene cu stent este de maximum 1 la 100 şi, spre deosebire de chirurgia clasică, nu presupune anestezie generală, deschiderea toracelui şi oprirea cordului; internarea durează 1-2 zile, iar refacerea este rapidă.
Citește pe Antena3.ro
