Necunoscuta

Nimeni nu stie cine e, dar o cunoaste multa lume. Nu are origini, nu are varsta, nu are rude, nu are o identitate, insa si-a facut prieteni. Nu-si aminteste nimic despre ea… ori vrea sa uite… si de aceea nu spune nimanui nici cum o cheama, nici de unde vine. A fost gasita pe malul marii, unde voia sa se arunce in valuri pentru totdeauna. Insa a fost salvata si dusa la spitalul de psihiatrie. Varsta i s-a aproximat, un nume i s-a dat pentru ca trebuia sa i se spuna intr-un fel. Daca o intrebi cum o cheama iti raspunde "am uitat" sau, si mai trist, "nu merit sa am nici un nume". Vrea sa munceasca, nu sa fie intretinuta. Asa ca se face utila pe la bucatarie - spala vase, freaca podele… sau prin curte… orice, doar sa nu stea. Daca nu e lasata sa trebaluiasca intra in greva foamei. Asa ca medicii au hotarat ca asta e cea mai buna terapie pentru ea - sa munceasca pentru ceilalti. Vrea sa uite de ea, de viata ei, desi afirma sus si tare ca a uitat de mult. Iti dai seama ca nu e asa cand iti spune raspicat si sfasietor: "Nu merit sa traiesc in alta parte, de fapt… nu merit nici sa traiesc!".

Este o femeie curata, are principii sanatoase. Vezi asta cand vorbesti cu ea si esti oarecum surprins sa afli ca sub teaca de durere impietrita se afla un om cultivat, care odata a avut o conditie buna. Viata i-a fost destramata de o soarta crunta despre care nu se stie nimic. Poti doar banui cruzimea ei. Acum incearca a inoda ramasitele pentru a incropi o tesatura chiar daca mai ponosita, macar cat de cat intreaga.
"S-ar putea sa fie singurul loc in care vrea sa traiasca pentru a-si ispasi pacatele pe care si le-a asumat", a fost concluzia medicilor.
Este un om distrus care si-a gasit intamplator un camin la spitalul de psihiatrie. Sau un loc in care poate trai in uitare de sine. Un om care, desi renuntase, invata sa existe.
Un om pentru care "a trai" e un verb chinuitor, dar il poarta pe umeri incercand din rasputeri sa-i dea o noima.