I s-a spus verde-n faţă, brutal, că mai are doar două luni de trăit. Laurenţiu şi-a privit copiii în ochi şi şi-a jurat că va lupta împotriva cancerului. Şi că-l va învinge. Lupta însă e grea şi nedreaptă. Pentru a ieşi învingător, bărbatul de 37 de ani, fost sportiv, are nevoie de noi. Medicii de la clinica din Viena i-au dat şanse mari de viaţă, şanse care se măsoară în mii de euro.
S-a lăsat de polo pentru a-şi putea creşte copiii. A uitat de anii în care a făcut performanţă, şi-a şters umilinţa ce umbrea bucuria victoriei, pe care o simţea cu fiecare competiţie câştigată, prea puţin apreciată de cei care deţineau frâiele sportului românesc la acea vreme. A ajuns agent de pază. Pentru a-şi putea întreţine familia înghesuită într-o singură cameră de apartament, şi-a spus că n-ar fi rău să-şi ia ore suplimentare şi să lucreze încă o jumătate de normă pe lângă norma întreagă pe care o avea deja.
"Nu s-a plâns niciodată", "Era un bărbat puternic"... Aşa îl descrie soţia sa pe Moise Laurenţiu Constantin. A existat însă şi pentru Laur o zi fatidică, când a zărit în piept o umflătură. "O să treacă", şi-a spus bărbatul. N-avea timp de văicăreli şi nici de prea multe investigaţii. Viaţa de sportiv i-a călit trupul şi i-a întărit spiritul. Nu se văita aşa uşor la apariţia vreunei vânătăi sau a unei umflături. Şi-a continuat munca, iar când prindea un moment liber era prin preajma celor doi copii ai săi. Zâmbetul ştrengăresc al fetiţei sale de 5 ani, Patricia, şi ochii mari, luminoşi ai fiului său de numai un an şi 10 luni îi aminteau în permanenţă pentru cine munceşte, pentru cine trebuie să lupte.
Durerile pe care le simţea în piept s-au înteţit cu trecerea timpului. Un an a ignorat boala, până ce umflătura mică din piept s-a făcut cât o portocală. Medicii nu s-au alertat când au văzut gâlma ce trona trufaşă în pieptul omului. "E necancerigenă", au spus ei, siguri pe verdictul dat. "Facem operaţia, scoatem umflătura şi eşti ca nou." Vorbele medicilor au fost contrazise după vreo două săptămâni de rezultatul biopsiei: cancer. După opt ore cât a durat operaţia, Laur s-a ales cu părţi lipsă din câteva coaste şi o ditamai gaura în partea stângă a pieptului, chiar lângă inimă. Nu i s-a dat nici un tratament postoperator şi trimiterea sa acasă a fost însoţită de o frază scurtă, prin care medicii nu-şi asumau nici o responsabilitate: "Nu avem ce să-i facem, noi am extirpat gâlma, acum rămâne de văzut!".
Promisiune făcută sieşi
"După patru-cinci luni de la operaţie i-a apărut o altă umflătură, tot în piept, la câţiva centimetri de prima. I s-a mărit cât ai clipi", povesteşte soţia fostului sportiv, Liliana Moise. Doctorii i-au spus verde-n faţă, cu brutalitate şi fără urmă de compasiune: "Mai aveţi de trăit două luni". Omul de 37 de ani nu putea să-şi accepte soarta fără ca măcar să încerce să-şi salveze viaţa. Soluţia străinătăţii i-a reaprins speranţa.
"Alternativa morţii mele, uite ce am ajuns să spun, este operaţia în Viena, unde, pe lângă analize complete, extirparea totală a tumorii şi tratament, se va proceda la reconstrucţia cutiei toracice", scria Laurenţiu cu ceva timp în urmă pe pagina sa de internet. Pe-atunci mai rămăseseră 20 de zile din cele două luni de viaţă date de medic. Şi zilele au continuat să se scurgă, aducând cu ele teroarea morţii, gândul imposibil de suportat al părăsirii celor doi copii şi a soţiei sale. Dumnezeu a vrut, a îngăduit ca şansa pe care bărbatul o avea în lupta cu moartea să poată fi fructificată.
Acum, Laurenţiu este internat la clinica din Viena, pregătit pentru operaţia. "Analiza amănunţită pe care medicii din străinătate i-au făcut-o soţului meu a arătat clar că plămânul stâng este afectat, de aceea trebuie scos, coastele din partea stângă şi sânul stâng trebuie înlăturate. E nevoie de muşchi din abdoment pentru a-i reface cutia toracică, iar coastele îi vor fi construite dintr-un soi de metal. După operaţie va urma cure de chimioterapie." "Să fiu al naibii dacă mor! Că vreau să-mi conduc fiica la altar când va fi mireasă, vreau să-mi văd băiatul cum joacă fotbal, vreau să îmbătrânesc alături de soţia mea şi să ne vedem nepoţii împreună. Patricia e o dulceaţă de 5 ani cu părul blond şi ochi albaştri, David împlineşte în curând 2 ani şi mă topeşte cu ochii ăia mari şi negri. Pe Liliana, soţia mea, nu o pot lăsa singură în lumea asta. Aşa că n-am încotro şi îţi cer ţie, celui care ţi-ai făcut timp să citeşti drama mea, să mă ajuţi. Dacă poţi. Dacă vrei. Şi dacă da, şi dacă nu, eu îţi doresc doar sănătate şi îţi mulţumesc că îţi pasă."
Sunt vorbele lui Laurenţiu. Pentru a reuşi însă, bărbatul trebuie să facă rost de bani. Din cei 40.000 de euro de care are nevoie pentru a achita costul operaţiei, familia, prietenii au a reuşit să strângă doar 25.000 de euro. Încă 15.000 de euro şi măcar o parte din coşmarul în care trăieşte familia Moise va lua sfârşit. Împreună, mână de la mână, putem reuşi!
Are nevoie de noi!
Pentru cei care vor să-l ajute pe bărbatul de 37 de ani să trăiască, să-şi vadă copiii crescând, la Bancpost, sucursala Coşbuc, pe numele Moise Laurenţiu Constantin s-au deschis următoarele conturi:
RON: RO 03 BPOS 81006924715 RON 01
EURO: RO 35 BPOS 81006924715 EUR 01
Cod SWIFT: BPOSROBU
Citește pe Antena3.ro