Oboseala de Zoom sau cum să depăşim multiplele conferinţe online şi munca la domiciliu 

Videoconferințele ne-au ajutat ca pe durata izolării să putem lucra în continuare și să rămânem în legătură unii cu ceilalți. Doar că de un an şi mai bine, am obosit cu toţii de ședințe și discuții online mai mult ca niciodată. Iar pentru mulți dintre noi acest lucru este epuizant. Aşa cum googăleam până anii trecuţi, aşa şi zoomingul a devenit o activitate comună în epoca pandemiei, sute de milioane de oameni participând zilnic la câte o întâlnire virtuală. Cercetătorii de la Stanford şi de la alte universităţi au făcut studii în ultimul an şi au descoperit câteva dintre cauzele acestei oboseli, una dintre ele fiind aceea că e un contact vizual permanent foarte strâns. În mod normal, la birou nu stăm atât de aproape de cei cu care vorbim sau lucrăm. Un alt motiv îl reprezintă acela că ne vedem permanent pe noi înşine, ceea ce e ca şi cum ne-am privi tot timpul într-o oglindă. Iată şi alte câteva posibile răspunsuri:  

•  în timpul videoconferințelor suntem nevoiți să fim mai concentrați, mai focusați decât atunci când discutăm față în față: efortul depus pentru a descifra comportamentul nonverbal și paraverbal al celuilalt (cum ar fi limbajul corporal, expresiile faciale, tonul și timbrul vocii) este considerabil mai mare. Mințile noastre sunt laolaltă, lucrează împreună, dar corpurile nu. Iar acest lucru este greu de asimilat de creierul nostru. Așa se explică de ce unii oameni nu pot fi relaxați în timpul apelurilor video. Iar starea de tensiune se tot acumulează.

• Tăcerea este o altă provocare: într-o conversație obișnuită, tăcerea și pauzele de vorbire fac parte din ritmul natural al unui dialog. Însă tăcerea din mediul online poate fi percepută negativ: nu știm exact când și cât este vorba de o problemă tehnică, așa că nu prea știm cum să abordăm liniștea. Un studiu german a ajuns la concluzia că, în asemenea situații, ne vine mai ușor să ne formăm păreri negative despre cel aflat de partea cealaltă a ecranului: întârzierea în a da un răspuns și tăcerea acestuia ne stânjenesc, lăsând spațiu anxietății; până și o reacție întârziată cu 1, 2 secunde ne poate face să îl percepem pe celălalt drept mai puțin prietenos și implicat în discuție.

• În plus, atunci când ne aflăm în apeluri video suntem foarte conștienți de faptul că suntem priviți, lucru care poate fi intimidant și stresant. Este ca și cum ne-am uita la televizor, iar televizorul se uită și el la noi. Totodată, datorită faptului că pe același ecran, într-o fereastră mică, ne vedem propriul chip și propriile reacții, asta ne face să fim mai preocupați de cum ne prezentăm, de cum ne comportăm și, deci, mai distrași.

• Pe lângă stânjeneala, anxietatea și oboseala provocate de supra-folosirea platformelor online, se adaugă și circumstanțele în care facem asta. Ne simțim, într-o oarecare măsură, forțați să fim tot timpul în online. Iar asta ne readuce în minte realitatea în care trăim: distanțare, izolare, restricții. Fiecare discuție online este o reamintire a faptului că suntem departe unii de alții. Și mai apare conștientizarea faptului că acum toată viața se petrece online: diferite arii ale vieții noastre – familia, prietenii, facultatea, job-ul – se petrec în același loc. În toate aceste arii aveam diferite roluri, trăiam o diversitate sănătoasă. Pe care nu o mai putem avea acum, contextul ni s-a restrâns foarte mult. Și asta ne face mai vulnerabili la a resimți sentimente negative.

• Oboseala ar veni și din faptul că nu luăm pauze, nu ieșim din ritmul de lucru. Asta ar veni și din temerile legate de viitorul profesional, de situația economică. Aceste incertitudini ne fac să punem presiune pe noi, să avem așteptări mai mari de la noi, să lucrăm mai mult pentru a ne asigura locul de muncă.

Ce soluții avem?

Experții propun să ne limităm în a participa la videoconferințele cu adevărat necesare. Iar pornirea modului video să fie opțional. Astfel, ne-am simți mai în largul nostru și am putea fi mai eficienți. Să evaluăm mai bine dacă unele videoconferințe sunt cu adevărat necesare sau un schimb de email-uri ar fi de preferat. Sau un simplu apel telefonic.

Dacă, totuși, optăm pentru videoconferințe, să ne luăm puțin timp la începutul discuției pentru a afla cum sunt ceilalți, ce au mai citit, făcut în ultima vreme. Este o modalitate simplă de a ne conecta unii la ceilalți, de a menține legături calde și umane, nu doar fixate pe obiective și termene-limită. Totodată, să ne dăm puțin timp între apeluri: să ne ridicăm de pe scaun, să ne destindem, să privim și în jurul nostru, nu doar un ecran.

Ca în tot ce facem, este nevoie de echilibru, perioade de pauză și refacere. Iar acum este cel mai bun moment să începem să ne îngrijim și de sănătatea mintală și emoțională. Lumea pe care o știam prinde un alt contur, necesită alte rutine. Iar pentru a ne adapta la acestea este bine să ne cunoaștem resursele, dar și limitele.