Pastea vaca citind vietile actorilor

"Vasile asta citeste asa de mul, incat cred ca la masa de dimineata, pranz si seara in farfuria lui se afla pagini de literatura." Asa zicea cu umor Nae Lazarescu despre partenerul lui Vasile Muraru. Si daca Nae Lazarescu, o figura de poveste fermecatoare pe scenele revistei, il apreciaza in acest fel pe Vasile Muraru, asta inseamna nota mare data de un campion al talentului revuistic. De altfel, Vasile Muraru spune ca de prin anul 1981, cand la intalnit la "Tanase" pe Nae Lazarescu, este vesnic student la clasa lui Nae Lazarescu, ma-gistru in ale comicului de revista. De altfel, Nae Lazarescu si Vasile Muraru, nedespartiti pe scena revistei si spectacolului de divertisment, sunt priviti de public ca fratii siamezi ai hazului. Vasile Muraru povesteste ca adesea oamenii il striga pe el Nae Lazarescu si pe Nae il apeleaza cu Vasile Muraru. Dar culmea nostimadei i s-a intamplat lui Vasile, care mergand singur pe trotuar, o doamna l-a vazut si a exclamat: "Uite-i pe aia doi!". Daca il intrebi pe Vasile Muraru cum s-ar caracteriza singur in putine cuvinte, indragitul comic ar raspunde: "Vesnicul timid". S-a nascut la tara in vecinatatea orasului Piatra-Neamt si atunci cand pastea vitele pe colinele din vecinatatea satului Doina citea carti multe cu biografiile marilor actori Notara, Tanase, Brezeanu, Vraca. De altfel, a avut in suflet o nestinsa pofta de a se face actor. In scoala ii imita perfect pe Amza Pellea, pe Dem Radulescu pe Toma Caragiu, pe De Funes. Se trezea vorbind ca Nea Marin, ca Mihailescu Braila si culmea hazului a fost cand in liceu l-a scos la tabla profesoara de limba rusa si el a inceput sa citeasca textul din manualul de rusa cu vocea lui "Bibanul". La el in sat isi facuse in camera lui modesta o biblioteca plina cu carti, de se minunau consatenii. "Citeste de rupe puiul asta de taran!" Dar intrarea la Facultatea de Teatru din Bucuresti n-a insemnat pentru Vasile Muraru punct ochit, punct lovit. La primul examen a recitat doar o strofa din "Cetatea Neamtului" si profesorii din comisie l-au oprit. Probabil centimetrii in plus de nas au cantarit mai greu in fata comisiei decat talentul lui Vasile. De altfel, cand era adolescent si se plimba cu o fata, Vasile povesteste ca isi tinea batista la nas ca sa nu vada iubita ce nazone mare are, pana cand cunoscutul actor Uritescu l-a consolat, spunandu-i ca nasul asta o sa-i aduca si avantaje pe scena si pe ecran, ceea ce s-a adeverit. Dupa primul esec la Facultatea de Teatru, Vasile Muraru s-a intors la el in sat, ziua la cules la CAP, iar seara la citit carti pe nerasuflate. Si a venit sorocul celui de-al doilea examen de admitere la Teatru cand Vasile a recitat din Sorescu si Anton Pann. Si de asta data evolutia lui nu s-a intins ca untul pe paine, de emotie a mai uitat din text, dar a turuit mai departe cu vorbele lui. Aproape explodand de suspans, Vasile l-a vazut pe Dem Radulescu ca susoteste ceva cu ceilalti profesori. Mai tarziu a aflat ca marele Dem le spusese celorlalti din comisie ca il ia la clasa lui in facultate. De altfel, pana s-au afisat rezultatele, Vasile povesteste ca facea treaba prin ograda parinteasca si din cand in cand se ducea in spatele casei si se ruga in genunchi: "Doamne, ajuta-ma sa intru la clasa lui Bibanu’!". Si asa s-a nimerit, in anul trei Bibanul distribuindu-l in piesa "Undeva o lumina" in rolul unui militian de circulatie. Si militianul student Vasile Muraru a facut in piesa de teatru o asemenea ancheta privind incidentul de circulatie in care o nemtoaica a lovit magarul unui tigan, incat a luat premiul la Festivalul Artei Studentesti.