Ce trebuie să știi despre pietrele la fiere. Simptome și tratamente

Până la 80% dintre calculii biliari sunt asimptomatici. De foarte multe ori, aceștia sunt descoperiți întâmplător, la o ecografie abdominală efectuată pentru alte probleme de sănătate.

Factori de risc

Calculii biliari se formează atunci când bila conține prea mult colesterol sau bilirubină ori prea puține săruri biliare, potrivit Johns Hopkins Medicine.

Bila sau fierea este un lichid produs de ficat care participă la digestia grăsimilor din alimente și este depozitat în vezica biliară. Pietrele la bilă pot să se formeze și atunci vezica biliară nu se golește complet sau suficient de des. 

Pietrele nu afectează funcționarea vezicii biliare, ficatului sau pancreasului, așa încât nu este nevoie de tratament. 

Motivele pentru care compoziția bilei suferă modificări nu sunt foarte clare, dar s-a observat că anumite persoane au un risc mai mare de a face calculi biliari, din cauza unor factori precum obezitatea și alimentația bogată în grăsimi saturate și carbohidrați rafinați, dar săracă în fibre.

Alți factori de risc 

• Sexul feminin. Femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații la calculi biliari;
• Sarcina, terapia de substituție hormonală și contraceptivele orale. Excesul de estrogen crește nivelul colesterolului din lichidul biliar și scade motilitatea vezici biliare;
• Vârsta peste 60 de ani;
• Medicamentele pentru scăderea colesterolului. Acestea cresc cantitatea de colesterol excretată în bilă;
• Diabetul. Persoanele cu diabet au, în general, un nivel ridicat de trigliceride, care sporesc riscul de calculi biliari;
• Pierderea rapidă în greutate. Pe măsură ce corpul metabolizează grăsimile în timpul pierderii rapide în greutate, ficatul excretă colesterol suplimentar în bilă, ceea ce poate provoca apariția pietrelor la fiere. 

Calculii pigmentari, compuși din bilirubină, se dezvoltă mai frecvent la persoanele care au ciroză hepatică, infecții ale tractului biliar și afecțiuni ereditare ale sângelui, cum ar fi anemia falciformă. 

Simptome

Calculii biliari devin simptomatici doar atunci când cresc în dimensiune sau când migrează din vezica biliară și blochează una dintre căile biliare. Căile biliare sunt tuburi care transportă bila de la ficat către vezica biliară pentru a fi stocată și din vezica biliară până în intestinul subțire, unde este folosită pentru digestie.

Simptomele sunt denumite colică biliară sau criză de fiere. Apare de obicei după o masă bogată în grăsimi și se declanșează frecvent în timpul nopții. 

• durere constantă, severă, în partea superioară a abdomenului care crește rapid în intensitate și poate dura de la 30 de minute și până la câteva ore;
• durere de spate, între omoplați;
• durere în umărul drept;
• greață;
• vărsături;
• febră;
• frisoane;
• icter (îngălbenirea pielii și/sau a albului ochilor);
• balonare;
• intoleranță la alimentele grase;
• eructații sau gaze;
• indigestie.

Aceste simptome pot semăna cu alte afecțiuni, cum ar fi infarctul miocardic, apendicita, pancreatita, ulcerul, sindromul de intestin iritabil, hernia hiatală sau hepatita. 

Mergi rapid la medic dacă experimentezi următoarele simptome:

• transpirații;
• frisoane;
• febră mică;
• icter;
• scaune deschise la culoare.

Aceste simptome pot semnala o infecție a vezicii biliare, căilor biliare sau ficatului, respectiv pancreatită (inflamația pancreasului). 

Tratament chirurgical

Colicile biliare se pot opri dacă piatra se deplasează și nu mai blochează căile biliare. Dar nu întotdeauna se întâmplă acest lucru, iar calculii biliari care rămân blocați mai mult de câteva ore și pot să provoace complicații periculoase. 

Chiar dacă simptomele dispar, există riscul de a suferi o nouă colică biliară în viitor, potrivit National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, din SUA.

Tratamentul cel mai eficient este îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare. 

Intervenția de îndepărtare a colecistului se numește colecistectomie și se poate realiza laparoscopic sau prin chirurgie deschisă. În aproape toate cazurile, se preferă colecistectomia laparoscopică deoarece:

• incizii mai mici;
• internare de scurtă durată în spital;
• durere mai redusă;
• recuperare mai rapidă.

Sunt câteva situații în care se preferă chirurgia clasică - inflamația colecistului este severă, se dezvoltă o infecție sau există țesut cicatriceal de la alte operații. 

După intervenție, bila produsă de ficat se scurge direct în intestinul subțire (duoden). Acest lucru poate produce modificări ale consistenței scaunelor, care devin mai moi și mai frecvente la unele persoane. 

Tratament nechirurgical

Medicii recomandă tratamentele nechirurgicale doar în situații speciale, cum ar fi în cazul pietrelor formate din colesterol sau dacă pacientul are afecțiuni grave care împiedică realizarea operației de îndepărtare a vezicii biliare. 

Calculii se pot forma din nou după tratamente, astfel că acestea pot fi urmate mult timp sau chiar toată viața. 

• Medicamente care dizolvă calculii biliari. Acestea conțin săruri biliare și sut eficiente doar în cazul pietrelor mici formate din colesterol. Acestea se dizolvă în timp, într-un termen de câteva luni sau chiar ani. Cele mai utilizate substanțe sunt ursodiolul și chenodiolul;
• Litotripsia extracorporeală cu unde de șoc (ESWL). Această procedură folosește unde de șoc pentru a sparge pietrele în bucăți mici care pot trece prin căile biliare fără a le bloca. Litrotripsia sau litotriția este indicată pentru pietrele de dimensiuni mici și medii;
• Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (prescurtată ERCP). Aceasta este o intervenție minim invazivă prin care pot fi extrași calculii ajunși în căile biliare. Un endoscop este introdus prin tubul digestiv până la nivelul duodenului, iar extragerea se realizează cu instrumente atașate acestuia. Intervenția se realizează sub anestezie generală, potrivit medicool.ro.