Primele soprane ale lumii, albinele

Intrase intr-un restaurant sa manance ceva in fuga. Restaurant pe o insula exotica pierduta in imensitatea apelor departe, departe, la capat de geografie. Insula Barbados. Facuse o mica "halta" in timpul drumurilor lungi de-a lungul si de-a latul planetei, aducand faima si notorietate Romaniei cat un ministru de Externe la puterea a treia.

Intrase intr-un restaurant sa manance ceva in fuga. Restaurant pe o insula exotica pierduta in imensitatea apelor departe, departe, la capat de geografie. Insula Barbados. Facuse o mica "halta" in timpul drumurilor lungi de-a lungul si de-a latul planetei, aducand faima si notorietate Romaniei cat un ministru de Externe la puterea a treia. In timp ce manca in restaurantul din acel departat colt de lume, si-a facut aparitia o matahala de barbat cu barba razvratita, impozant si cu voce tunatoare. "Tu esti Gheorghe Zamfir!" Marele nostru artist s-a mirat foarte. Cineva il recunoscuse pana si in Insula Barbados. Barbatul se apropie, ii pune mana pe umar si zice: "Sunt comandant de vapor si fac transporturi pe apele astea. In cabina de comanda a vaporului ascult mereu naiul lui Gheorghe Zamfir". Orice intalnire cu Gheorghe Zamfir e tulburatoare. "In 1971 am avut un vis in care Creatorul m-a indemnat sa duc credinta ortodoxa in miezul catolicismului, isi aminteste Gheorghe Zamfir. Am cantat muzica romaneasca in cea mai mare catedrala catolica din lume acompaniat de o orga gigantica, 11.000 de tuburi, unele lungi de 20 de metri, cat un bloc de patru etaje, am cantat fara microfon acompaniat de orga uriasa si naiul a adus spiritul genial romanesc si sufletul ortodox. Dupa acest concert o ora am scuipat sange." L-am intrebat ce dimensiune in plus, dimensiune cereasca, are arta lui care aduce suflet naiului. In mana lui naiul are inima, plange, e vioi, se tanguie de dor. "Eu n-am avut profesoara de pian, nici o bona care sa-mi impinga carutul. Eu am fost un copil de taran din zona Gaiestiului si am ascultat gazele. Stiti care sunt cele dintai soprane ale lumii? Albinele. Ce muzica superba am ascultat langa albine in poienile romanesti! Cand eram copil, daca se nastea in zori in curtea noastra un miel sau un iedut, mama il spala si mi-l punea sub plapuma. Ma trezeam din somn cu botisorul unui miel de sase ore atingandu-mi obrazul." Probabil ca marea arta din asa ceva se naste si mai putin din Matrix. "Cred cu tarie in spiritualitatea romaneasca. S-au intalnit doua fenomene cosmice. Doina si naiul." Marele Gheorghe Zamfir isi impartaseste generos arta studentilor din clasa lui de nai. Cu ochii umeziti de emotie, una dintre valoroasele lui studente, de fel din Sibiu, povesteste: "Am visat totdeauna sa pot fii macar o ora in preajma lui Gheorghe Zamfir. Intr-o zi mi-am luat inima in dinti si i-am dat telefon. N-a raspuns, dar a sunat apoi marele artist. A raspuns la telefonul mobil sora mea. Eu cantam la nai in camera alaturata. Cand am venit la telefon, primele vorbe ale lui Gheorghe Zamfir au fost: «Ai grija ca una din notele care le-am auzit la telefon trebuie sa fie mai ampla»".