Radioactivitatea afectează ADN-ul celulelor

Expunerea la particulele radioactive poate avea efecte variabile in functie de durata expunerii, natura radiatiilor si persoanele afectate.

Aceste radiatii pot provoca modificari ale moleculelor biololgice in special ale ADN-ului. In cazuri de expunere prelungita si in cantitati mari, mecanismele naturale de refacere  a ADN-ului si mutatiile se pot acumula, provoc~nd distrugeri ale celulelor sau malignizarea. Riscurile asupra sanatatii sunt de doua categorii:

* Riscul de iradiere in imediata apropiere a sursei de radiatii. Personalul care lucreaza in aceste centrale si salvatorii acestora sunt cei mai expusi acestui risc major.

* Riscul de contaminare cu pulberi sau gaze radioactive care vizeaza populatia din zona respectiva. Contaminarea poate fi externa - depuneri pe piele, pe haine...-, sau interna prin inhalare, absorbirea prin alimente si bauturi contaminate sau patrunderea prin rani deschise etc. In ambele cazuri, consecintele depind de doza absorbita. Pentru protejarea populatiei, sunt trei nivele de actiune: izolarea, evacuarea, administrarea de iod.

Acad. prof. dr. Victor Voicu (Universtiatea de Medicina si FArmacie "Carol Davila" Bucuresti) precizeaza ca administrarea de iod, mai precis de iodura de potasiu, se face pentru a satura glanda tiroida si, astfel, a reduce riscul de fixare in organism a iodului radioactiv.

In cazul radioactivitatii cu cesiu, pentru preventie se impun, rapid, izolarea si evacuarea populatiei aflata in zona de risc pentru a putea stopa contactul cu pulberile de cesiu.

Acest element este toxic in primele doua saptamani, in functie de cantitatea si durata fenomenului. Radioactivitatea cu cesiu este foarte periculoasa. Acad.Victor Voicu vorbeste de boala de iradiere, boala severa ce presupune sindromul digestiv, sindromul hematologic si sindromul sistemului nervos central. In functie de sindrom sunt si formele de manifestare incepand cu eritem cutanat, cataracta, diaree, voma, tulburari ale sistemului nervos, deces.