Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAULA ANASTASIA TUDOR - In memoria lui Vladut
Nu simt nimic. Imi tot spun ca ar trebui sa am un sentiment, oricare ar fi acesta, dar⦠De simtit am simtit, durere, furie, deznadejde⦠si apoi nimic⦠blazare totala. Oare aici duc toate sentimentele puternice? Spre blazare? Esti speriat, ingrozit, plin de speranta, rapus de durere, furibund si dupa aceea asta urmeaza? Blazarea? Imi dau seama ca ceva nu functioneaza cum trebuie, blazarea nu ar trebui sa se gaseasca in gama noastra de sentimente.
S-a mai pierdut un copil si a murit⦠Nimic nou sub soare. Oare ne vom obisnui cu gandul? Vom ajunge sa spunem: "Astea-s vremurile! Se mai intampla!"? O sa ajungem oare la ideea ca moartea unui copil face parte din viata? Sau vom incerca sa luptam impotriva acestei idei absurde cu toate puterile, nelasand-o sa ne otraveasca mintile si sufletele?
Copiii nu au nevoie de blazarea adultilor, ba dimpotriva⦠aceasta poate sa le faca mult, foarte mult rau. Copiii au nevoie de noi sa fim langa ei, sa-i ocrotim. In momentul in care raman singuri, viitorul lor devine sumbru.
Probabil stiti deja si povestea acestui copilas - s-a dus la bunici sa sarbatoreasca Kurban Bayramul impreuna cu verii si cu fratii, iar sarbatoarea s-a transformat in calvar, cu final⦠ingropat.
Sa pleci din sat la 2 ani si jumatate, sa mergi 2 km (la deal!) si sa fii gasit dupa 5 zile (intamplator!?), evident, nu in viata. Si a fost cautatâ¦! Este un scenariu de cosmar. Eu, din pacate, mi-l pot imagina usor.
Am trait si eu cautari in van, periaje de padure si scormoniri de cocioabe fara nici un rezultat. Insa pentru noi s-a pus in miscare tehnica de ultima ora! In cazul cautarilor micutului Redivan (asa se numeste baietelul pierdut la Padureni) nu a fost nici macar o lanterna! Si s-a cautat noaptea!
Citește pe Antena3.ro
