Spitalul Colentina

Spitalul Clinic Colentina este al doilea ca vechime in Bucuresti si al doilea ca marime in acest moment. Existenta lui isi are inceputurile in anul 1858.


Printul Scarlat Grigore Ghica hotaraste infiintarea asezamantului medical numit la acea vreme "Noul Pantelimon". El ocupa un teren de 8,73 hectare, donat de domnitorul Grigore Ghica. Constructia a fost terminata in 1863 si inaugurata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 27 februarie 1864, la sarbatorirea a cinci ani de la Unirea Principatelor. In Bucuresti existau deja la acea vreme mai multe asezaminte medicale tutelate administrativ de un for numit "Eforia Spitalelor", constituit la 2 aprilie 1832, din ordinul Generalului Kiseleff, in timpul Regulamentului Organic. Din "Eforia Spitalelor" faceau parte: Coltea, Pantelimon si Filantropia, care impreuna au format cea mai importanta institutie din istoria medicala romaneasca, prin intermediul careia s-au dezvoltat asistenta si invatamantul medical.

Necesitatea infiintarii Spitalului Colentina, "Noul Pantelimon" in denumirea initiala, a pornit de la nenumaratele boli si epidemii care se raspandisera la acea vreme. Spitalul avea initial un singur pavilion cu trei servicii: unul medical,unul chirurgical, fiecare cu cate 50 de paturi, si un serviciu pentru consultatii gratuit. Pavilionului i s-au mai adaugat ulterior doua cladiri in care se aflau locuintele personalului. In perioada 1864-1867, in serviciul chirurgical s-a remarcat chirurgul Constantin Dumitrescu Severeanu, ctitorul si creatorul scolii romanesti de chirurgie moderna. Clinica de Chirurgie a fost condusa de-a lungul vremii de mari personalitati din istoria medicinii romanesti, cu realizari in premiera in chirurgia romaneasca si mondiala: prof. Iancu Jianu, prof. dr. I. Fagarasanu, prof. Teodor Firica, prof. dr. Tiberiu Seicaru, prof. dr. Petre Andronescu. Ilie Eminovici, fratele poetului Mihail Eminescu, era intern al Scolii Nationale de Medicina de la Spitalul Colentina.

Treptat, spitalul se extinde. Se infiinteaza aici prima Clinica universitara dermato-venerica din tara, sub conducerea dr. Gheorghe Demetriade si prof. M. Petrini-Galatz. Ulterior, se inaugureaza Clinica de boli contagioase Colentina, condusa initial de dr. Calistrat Grozovici. La sfarsitul primului razboi mondial, Spitalul Colentina avea 1.000 de paturi, numar care avea sa se reduca in anii urmatori. In prezent, Spitalul Colentina a ajuns la 1.019 paturi.

REPERE

ANESTEZIC. In 1847, James Simpsonn a folosit pentru prima data cloroformul ca anestezic. Desi substanta a fost inlocuita dupa anul 1900, ea a avut o contributie majora in dezvoltarea chirurgiei si a reprezentat o baza pentru substantele moderne care sunt uzitate astazi ca anestezice. DESCOPERIRE. Paul Langerhans (1847-1888) este savantul care va ramane in istoria medicinei pentru descrierea in premiera a celulelor cutanate ce-i poarta numele, dar mai ales pentru semnalarea in tesutul pancreatic a unui tip de celule necunoscute pana atunci. El a descris aceste celule din tesutul pancreatic sub forma unor mici grupuri sau "insule": insulele Langerhans. "La marire, aceste pete apar ca mase de 0,12-0,24 mm in diametru, distribuite la intervale regulare in parenchim si care pot fi usor observate in preparatele din fragmente proaspete de glanda ori in cele tratate cu ser idonat", scria savantul. Citește pe Antena3.ro Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut TRANSPLANT. Christiaan Barnard, un chirurg sud-african, a realizat in 1967 primul transplant de inima din istoria medicinii. Pacientul, un stomatolog in varsta de 53 de ani, a trait 18 zile de la operatie. Corpul lui a respins inima transplantata. BACTERII. Descoperirile din secolele XVIII-XIX au fost cruciale pentru viata medicala. Louis Pasteur si Robert Koch au concluzionat ca infectiile erau datorate bacteriilor sau germenilor. Microbiologia, sau studiul microbilor, s-a dezvoltat ca o noua ramura a medicinii si inevitabil a luat nastere industria farmaceutica. ANTISEPTIC. Joseph Lister a constatat necesitatea unui antiseptic pentru a curata ranile si instrumentele chirurgicale. Pentru ca multi dintre pacientii care erau operati la acea vreme mureau din cauza septicemiei, el a descoperit un antiseptic sub forma de spray care era pulverizat deasupra pacientului in timpul operatiei.