Talentul românesc e tot talent şi la capătul geografiei

"M-a strâns la pieptul ei o bătrânică şi mi-a zis că, atunci când mă îmbrăţişează, simte că este iarăşi acasă. Iar altă doamnă în vârstă m-a pupat şi mi s-a destăinuit că n-a mai râs aşa cu poftă de 30 de ani." Tamara Buciuceanu povesteşte un crâmpei din marele succes avut de echipa de actori unul şi unul, care au făcut un turneu în Africa de Sud. Cum se zice, la capătul geografiei, acolo unde dacă eşti neatent şi faci un pas mai mare, cazi de pe hartă. "E greu de ales o replică la care s-a zguduit cel mai tare publicul de râs.

Oricum, nu se mai opreau hohotele de râs când am rostit cuvintele din piesă cum că emigrantul a pierdut tot. Un singur lucru n-a pierdut emigrantul: accentul de străin." Şi se amuză povestind de îndrăgita actriţă Stela Popescu. Fermecătoarea piesă scrisă de un scriitor cu vervă şi har, George Astaloş, piesă purtând titlul "Caviar, vodcă şi by by", a străbătut lumea cu turnee aplaudate. Comunităţile de români au văzut mai ales cu sufletul această cuceritoare piesă, mai ales că era vorba de emigranţi. Povesteşte regizorul Dan Puican, cel care are în vitrina de trofee peste 1.000 de piese de teatru pe care le-a regizat intrând în istoria de teatru românesc. Inteligentă şi abordarea acestei piese scrise de George Astaloş, în care actorii sunt în faţa microfoanelor citind de pe hârtii textul precum într-o piesă la radio. Dar de astă-dată, actorii sunt văzuţi, nu sunt în spatele undelor radio şi citesc textul de pe hârtii, deşi îl ştiu pe dinafară, doar pentru a sugera că e vorba de un teatru radiofonic. Turneele de mare succes cu această echipă de personalităţi actoriceşti şi regizorale au mers de la Paris la Sidney în Austalia, din Statele Unite ale Americii şi Canada până în Israel şi iată acum pentru prima dată actori români au călcat la celălalt capăt al hărţii planetei, primind şi tradiţionalele diplome că au călcat la Capul Bunei Speranţe. S-a jucat piesa La Capetown Iohanesbourg şi Pretoria, unde românii trăitori în Africa de Sud şi-au adus aminte de acasă, aşa cum spunea plângând de emoţie bătrânica care nu se mai dezlipea de Tamara Buciuceanu. Au mers în echipa de personalităţi româneşti Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Arşinel şi Eugen Cristea, actori, Dan Puican, regizor, şi George Astaloş, autorul piesei. S-a jucat şi în faţa a 900 de spectatori. Când se sfârşea piesa, urma un show cu cuplete, cu cântece, interpretate inegalabil de atât de iubiţii actori. Românii stabiliţi de ani lungi în prospera Africă de Sud întâlnindu-se cu actorii români simţeau că se topesc cei 10.000 de kilometri distanţă şi ei se trezesc iarăşi în blânda Românie care înseamnă acasă şi care nu poate fi uitată.

Alexandru Arşinel le-a cântat cum numai el ştie şi a jucat scenete delicioase cu Stela Popescu. Când s-a anunţat că Tamara Buciuceanu va zice un monolog din Coana Chiriţa, sala a explodat de entuziasm. Interesant acest colţ de lume atât de îndepărtat, unde cele câteva mii de români stabiliţi în Africa de Sud îşi desfăşoară afaceri profitabile, ei fiind de profesie medici, avocaţi, profesori, ingineri. Povesteşte Alexandru Arşinel: "M-am aşezat şi în fotoliul lui Nelson Mandela. Este uluitor să vezi cum această ţară zguduită altădată de bătălii între negri şi albi şi-a găsit un echilibru.

Negrii băştinaşi se află în toate posturile de conducere, dar şi-au dat seama că trebuie să-i păstreze pe albi drept consilieri. Dacă se simte o tensiune, aceasta nu mai se întâmplă între negri şi albi, ci între negrii de baştină din Africa de Sud şi negrii veniţi din ţările din Nord, care sunt atraşi de prosperitatea Republicii Sud-Africane şi ameninţă să ocupe locurile de muncă ale băştinaşilor.