Nu este nicidecum o amenintare recenta pentru omenire, cat mai degraba o revenire. Dintre toate bolile infectioase, tuberculoza a facut poate cele mai multe victime de-a lungul timpului. Dovezi certe despre existenta tuberculozei avem inca din preistorie. Despre cum a afectat tuberculoza istoria umanitatii ne spune profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila".

Din neolitic

"Stim cu certitudine ca boala a existat inca din neolitic. Descoperirile arheologice din necropolele neolitice, precum si din cele care dateaza din epoca de bronz au evidentiat leziuni de tip tuberculos pe oase de om", relateaza prof. Nicolae Marcu. Certitudine este si prezenta bolii la marile civilizatii ale Orientului. Este semnalata in papirusurile medicale egiptene, in vechile scrieri ayurvedice, in tablele de lut babiloniene, precum si in scrierile vechi ale chinezilor. Analiza mumiilor egiptene a evidentiat leziuni specifice tuberculozei. In Europa, Hipocrate face prima descriere a bolii, in secolul al IV-lea i.Hr. Si atunci si multa vreme de atunci, medicii au crezut ca tuberculoza este o boala ereditara si nicidecum infecto-contagioasa. Grecilor le apartine prima denumire a maladiei: ftizie, care in greaca veche se traduce prin "consum mare". Denumirea uzuala, tuberculoza, a venit mult mai tarziu si are legatura cu leziunile anatomo-patologice specifice bolii, sub forma unor tuberculi (excrescente) pe organele afectate.

Seminte de boala

Momentul de cotitura in cunoasterea si combaterea bolii a fost secolul al XVI-lea. Faimosul medic al Renasterii, Girolamo Fracastoro, care de altfel a adus informatii pretioase despre multe boli contagioase, a afirmat ca ftizia este boala infecto-contagioasa. Intr-o lucrare care dateaza din 1546, el a descris "contagium vivum", o teorie conform careia tuberculoza se transmite prin "seminte de boala". Desi nu exista microscopul si nu se stia nimic despre bacteriologie la acea vreme, Fracastoro a intuit existenta unor organisme invizibile ce se multiplica in corp si se transmit de la om la om. Abia in 1865, medicul militar francez Antoine Villemain a sustinut legatura tuberculozei cu un microb. Teoria sa nu a fost acceptata in lumea stiintifica decat dupa 1878, cand Louis Pasteur a demonstrat stiintific legatura bacteriilor cu unele afectiuni. A fost piatra de temelie a unei ramuri noi a medicinei: bacteriologia. Doar cativa ani au trecut pana la descoperirea epocala a lui Robert Koch: bacilul care provoaca tuberculoza.

Urbanizarea

A urmat o crestere alarmanta a cazurilor de tuberculoza la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. De vina ar fi fost, spun specialistii, urbanizarea, industrializarea, conditiile precare de munca, lipsa de hrana si de igiena, in special la periferia oraselor, unde se inregistrau cele mai multe cazuri. In 1895, fizicianul german Röntgen a descoperit razele X (Röntgen), care au facilitat diagnosticul TBC, prin vizualizarea regiunilor tuberculoase. In 1921 a aparut vaccinul BCG (Calmette-Guerin, cei doi cercetatori care au descoperit serul). Tarile din lumea intreaga au preluat rapid vaccinarea, iar Romania a fost printre primele. Au aparut dispensarele, sanatoriile si asociatiile de lupta impotriva TBC, au fost descoperite streptomicina, acidul paraminosalicilic (un adjuvant important in tratament). Boala parea infranta la jumatatea secolului al XX-lea. Era insa o iluzie. Bacilul tuberculos, ca si celelalte bacterii, dezvolta rezistenta la antibiotice. Medicii au creat formule complexe de tratament, insa lupta cu boala continua la fel de aprig.

NOBEL. La 24 martie 1882, bacteriologul german Robert Koch (foto) a prezentat la Societatea de Medicina din Berlin o comunicare despre bacilul tuberculozei (Koch). El a propus primele metode de identificare si de cultivare in laborator a bacilului. Pentru aceasta descoperire, Koch a primit Premiul Nobel in 1905.

VICTIME CELEBRE. Francisc al II-lea al Frantei a murit din cauza unei meningite tuberculoase, Carol al IV-lea al Frantei a decedat in urma tuberculozei pulmonare, iar Ludovic al XIII-lea si-a pierdut viata ca urmare a unei tuberculoze intestinale. Nicolae Balcescu a cazut si el victima acestei maladii. Printre ftizicii celebri se numara Frederic Chopin si Alfred de Musset.

LA AER. Multa vreme, singurul tratament al tuberculozei a constat in aer curat, soare si lipsa de umezeala. Majoritatea bolnavilor din Europa migrau spre sud, la Nisa, Palermo (unde Nicolae Balcescu a stat o perioada lunga de timp), in Insulele Baleare (unde Chopin mergea frecvent). Laptele era un alt remediu cunoscut ftizicilor dintotdeauna.

TUBERCULINA. In 1891, Robert Koch a incercat un tratament cu tuberculina, o forma inactivata a bacilului responsabil de boala. El s-a dovedit nu doar ineficient, cat mai ales de un real pericol pentru bolnavi, agravand simptomele bolii. Totusi, tuberculina a fost de ajutor in diagnosticul bolii, pentru ca, in 1907, vienezul Clemens von Pirquet a descoperit intradermoreactia la tuberculina (IDR). Testul evidentiaza prezenta bacilului Koch in organism si are in continuare un rol important in combaterea tuberculozei.

ROMANIA. Tuberculoza nu a ocolit Romania si multi dintre medicii nostri s-au dedicat luptei cu flagelul. Doi dintre ei au ramas in istorie pentru realizarile in combaterea TBC: Ioan Cantacuzino si Marius Nasta. In calitate de director general al serviciului sanitar si apoi de ministru al Sanatatii, Cantacuzino a avut mai multe initiative in combaterea bolii. In 1901, a intemeiat Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei, iar in 1921 Institutul de Ftiziologie din Bucuresti, care astazi poarta numele lui Marius Nasta. Acesta din urma a pornit ample campanii de vaccinare BCG, care au dus la o scadere radicala a epidemiei tuberculoase in Romania. "Poate nici una dintre bolile care au facut obiectul medicinei nu a pus la mai grea incercare mintea omeneasca decat tuberculoza", isi motiva Nasta devotamentul in lupta cu flagelul.