Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O zi ce nu prevestea drama ce urma sa o traiesc… Facultate, colegi, cursuri, bucuria unui examen trecut cu brio si esecul unui examen picat… credeam ca cel din urma va fi dezamagirea majora din ziua respectiva…dar mi se pregatea altceva… examenul vietii mele abia urma….
In aceea seara primeam vestea ca sunt bolnava de cancer Hodgkin si vestea aceasta avea sa schimbe fiecare particica din mine.
Mereu emotiile erau cele care ma dominau, eram fetita aceea plapanda si sensibila, poate fricoasa de care trebuia sa ai grija la tot pasul, fetita ce trebuie protejata caci lumea in ochii mei era mai buna, mai calda…dar nu si in aceea seara… In aceea seara mi-am spus ca nu sunt pregatita… Nu sunt pregatita sa plec… as fi lasat in urma prea multe dorinte si vise neimplinite. In aceea seara eram pregatita sa lupt. Merita sa o fac pentru cei ce ma iubeau si ma voiau langa ei si pentru mine.
Au urmat analize peste analize, tratamente, operatii… .
In toata aceasta perioada optimismul si dorinta de a fi bine m-au ajutat sa trec mai usor peste fiecare zi. Nu mereu rezultatele au fost cele dorite dar credinta si speranta si au facut loc in sufletul meu si nu m-au lasat sa cad prada deznadejdii.
Anul acesta de ziua mea mi s-a indeplinit cea mai frumoasa dorinta… Am primit sansa la o noua viata, una poate mai buna si mai frumoasa caci odata cu aceeasta experienta si eu am invatat sa fiu un om mai frumos…un om mai frumos nu fizic ci prin cea ce pot sa daruiesc si sa fac pentru altii.
Lucrurile ce inainte pareau a fi importante, ce pareau a avea o insemnatate mare in viata mea sau dovedit a nu fi asa… Sanatatea, familia, prietenii sau o zi de Craciun alaturi de cei dragi sunt singurele care conteaza.
Pentru mine astazi viata a capatat alt sens, pentru ca am invatat sa pretuiesc fiecare clipa si am constientizat ca fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu."
Antonia Grigoras, decembrie 2011
Cu toate eforturile financiare ale familiei, situatia, in momentul in care cazul Antoniei a fost preluat de Fundatia Mereu Aproape, era disperata: nu mai puteau plati jumatate din factura transplantului autolog, adica 23.450 EUR, in conditiile in care aveau deja DATORII de 60.000 eur si plati efectuate pe parcursul a 4 luni calendaristice, care depaseau 80.000 eur.
Antonia se afla internata la clinica Anadolu din Turcia, dar nu putea sa se intoarca in tara pana cand nu se achita suma restanta. Fiecare zi petrecuta acolo insemna cheltuieli in plus. Parintii se aflau in imposibilitate sa mai contracteze vreun credit bancar sau sa se mai imprumute la prieteni, familie sau cunostinte.
La inceputul anului 2009, Antonia a racit si pentru ca acuza dureri in gat, mama a dus-o la pediatru, care pediatru constata inflamare ganglionara laterocervicala, dar subliniaza ca nu este o problema, se va retrage de la sine. Cum inflamatia nu a cedat sub tratament, dimpotriva, si-a marit volumul si s-a acutizat durerea, parintii au cautat raspunsuri la medici din diverse clinici private si spitale din Suceava, Iasi sau Cluj. Au facut zeci de analize de sange, investigatii radiologice, imagistice etc. .
A fost suspectata de … de hernie de disc. A urmat un alt diagnostic tratat cu moldamin: mononucleoza infectioasa. Lunile au trecut, au intrat in 2010 cu aceasi incertitudine: nimeni nu parea capabil sa lamureasca cauza inflamarii constante si agravante a ganglionilor laterocervicali. Rezultatele analizelor puneau mari semne de intrebare, dar nu au gasit un medic care sa stie sa traduca in termenii unei afectiuni clare acei parametri.
Intre timp, Antonia, proaspat absolventa de liceu, da admitere la Facultatea de Medicina din Iasi si este admisa cu nota 9,14. Bucurie mare!
In aprilie 2011 ajung la Cluj si obtin o programare la un medic renumit pe oncologie pediatrica. S-au intors acasa cu … biseptol si cu certitudinea ca acei ganglioni inflamati nu pun probleme.
Repeta toate analizele, hemoleucograma, toata aria de virusi (nu se mai confirma Epstein Barr-ul, raspunzator de mononucleoza infectioasa), dar cine sa le citeasca? Medicii au garantat ca Antonia nu are nimic, clinic este sanatoasa; de fapt, in opinia acestor medici, Antonia este incorect alimentata: i-au prescris suplimente de fier si i-au recomandat sa consume alimente care au in continut Fier.
Antonia a inceput facultatea si, intr-o zi, i-a povestit profesorului de anatomie despre ganglionii ei mariti. Profesorul (care este si medic, firesc) ii cere analizele.
- Mai copile, dar cum sa stim ce e acolo daca nu facem o biopsie!? Sa vii maine pe sectie (hematologie) sa repetam toate investigatiile.
Zis si facut. Au trecut sarbatorile de iarna si Antonia a intrat in sesiune.
- Mami, te rog, promit ca mergem sa ne internam dupa sesiune! Lasa-ma sa scap de sesiune, ca sa stau linistita.
Acuza dureri mari in spate, tuseste. Pneumologul a consultat-o de patru ori, i-a prescris diverse medicamente.
Este internata pe sectia chirurgie, prin Urgenta. In aceeasi zi se face, concomitent, rezectie de splina (interventie chirurgicala) si biopsia si rezectia ganglionilor laterocervicali. Splina era de patru ori mai mare ca volum, atat de mare, incat comprima ficatul si stomacul. Ca o mica paranteza, cu cateva luni in urma, un medic cu competenta in ecografie abdominala i-a comunicat ca nu vede ficatul, deci nu are ficat!
A fost efectuat si un examen la computerul tomograf care a evidentiat prezenta, in continuare, a adenopatiilor (inflamatia ganglionilor limfatici). Plamanii si ficatul erau in parametrii normali. Diagnostic prezumtiv: cancer Non Hodgkin.
Cum rezultatul biopsiei nu putea fi dat decat trei – patru saptamani mai tarziu, Antonia ramane internata pe sectia de chirurgie. Mama insista sa obtina o lamela cu proba biologica, ca sa o duca si la un laborator privat din Cluj, dar nu o primeste. Intre timp, ganglionii, fara protectia splinei, s-au marit foarte mult!
In final, rezultatul anatomopatologic indica prezenta maladiei Hodgkin, stadiul IV. Medicul anatomopatolog le spune parintilor, anulandu-le orice speranta:
Zilelele ii sunt numarate pe degetele de la o mana.
Rinichii intra in colaps. Merg la nefrologie si I se pun stome pe ambii rinichi. Intr-o singura zi, Antonia a luat in greutate 12 kg (retentie de lichid).
In aceeasi seara, mama urmareste, intamplator, pe un post TV, un interviu despre o tanara vindecata de maladia Hodgkin, intr-o clinica din Turcia. Fara sa mai stea pe ganduri, contacteaza medicul roman respectiv, afla detalii referitoare la costuri si in noaptea care urmeaza, obtine de la rude, prieteni, cunostinte, promisiunea unui ajutor financiar in valoare de 22.000 Eur. A doua zi, Antonia era deja in salvare, in drum catre Anadolu, Turcia. Au platit, pentru aceasta calatorie, 2800 Eur cash.
Era sambata Pastelui . Incepe tratamentul chimioterapeutic chiar in dupa-amiaza respectiva. Ca sa nu cheltuiasca mult mai mult, mama si fiica fac naveta saptamanal (Suceava – Istanbul), pentru chimioterapie (chimioterapia se face ambulator), inclusiv atunci cand, din pricina chimioterapiei, organismul Antoniei este in aplazie (trombocite scazute drastic si sistem imunitar zero). Isi ipotecheaza casa; rude apropiate, pentru a o ajuta pe Antonia, contracteaza fiecare cate un credit de nevoi personale; un imprumut mai mare si pe o perioada mai lunga, este obtinut de mama de la firma unde este angajata si, astfel, cu un efort inimaginabil, familia reuseste sa achite la timp facturile emise de spital. In 6 luni se zile se strang facturi in valoare de peste 124.000 eur! Ultima factura este cea emisa in luna octombrie 2011, in valoare de 48.000 EUR si reprezinta contravaloarea transplantului autolog. Cu zbateri uriase, parintii reusesc sa mai stranga 18.000 eur. Raman 23.450 eur neachitati. Fundatia Mereu Aproape intervine si reuseste sa obtina o amanare a acestei plati pe o perioada data, relativ scurta. Dar parintii trebuie sa achite urgent suma totala de 26.000 eur (intre timp se adauga la suma initiala alti 2550 eur, contravaloarea analizelor si investigatiilor curente, inainte de plecarea acasa). Apoi, din 3 in 3 luni, Antonia trebuie sa se intoarca in Turcia pentru investigatii. Fiecare vizita la clinica Anadolu va costa minim 3000 de euro.
Nevoia financiara este foarte mare, dar nu imposibil de strans. Impreuna putem face minuni!
Peste o luna, Antonia intra in sesiune! Nu doreste sa renunte la scoala, desi a fost sfatuita sa urmeze o facultate mai putin solicitanta! Vrea din tot sufletul sa devina un medic foarte bine pregatit si sa faca tot ce ii va sta in putinta, uman si profesional, pentru binele semenului sau, aflat in suferinta fizica.
Donand 2 Eur prin SMS trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE, ii daruim Antoniei bucuria de a trai, de a trai facand ceea ce pretuieste cel mai mult: medicina. Salvandu-i VIATA, salvam implicit zeci sau sute de alti oameni tratati cu respect, compasiune si profesionalism, in ani, de ea, ca medic.
Detalii si aici: www.antoniagrigoras.blogspot.com
De asemenea, puteti dona prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Grigoras Antonia' CIF 18212553:
in lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
in Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Citește pe Antena3.ro
