Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Talentul unor artişti poate să pornească la drum cu o maşină din material plastic, de jucărie, într-o copilărie devreme. La alţii talentul îşi începe călătoria cu tramvaiul, vehicul al liceanului şi studentului fără bani în buzunar, iar la alţi artişti talentul deodată acelerează cu maşina pe care şi-au cumpărat-o din primele lefuri de profesionişti, însă nebăgaţi în seamă la început.
E capricioasă, cu hachiţe, muza care îl poate lua de mână pe viitorul artist când e în pantaloni scurţi, la şcoală sau îl ia de braţ când e în blugii studenţiei sau apare tam-nesam muza şi când artistul e om în toată firea care deodată scoate la lumina reflectoarelor o creaţie de excepţie. Stela Popescu a clocotit totdeauna de temperament, harul ei a fost totdeauna la punctul de fierbere, aşa că vorbea repede într-un şirag de cuvinte amintind de rafalele unei mitraliere. “De când mă ştiu am gândit prea repede decât rosteam cuvintele şi de aia la gura mea era şi este un torent de vorbe. Dar şi de sentimente. Că nu-mi doarme sufletul mai deloc.”
De altfel, temperamentala şi scânteietoarea Stela Popescu era o permanentă sursă de îngrijorare pentru mama ei ca nu cumva curentul de pe scenă s-o ducă în răceală şi mai ales în amigdalita de care tot se împiedica. O viaţă întreagă a ţinut în braţe hazul şi hazul l-a îmbrăţişat tot timpul pe el. Nae Lăzărescu. Nu-l lăsa în pace talentul, îl zgândărea umorul tot timpul, aşa că în facultatea de economnie făcută la ASE în vreo 8 ani, Nae mai mult era pe scena festivalurilor artistice studenţeşti. De alfel, din echipele artistice ale studenţilor au răsărit îndrăgiţi artişti, colegi de vârstă cu Nae Lăzărescu, şi anume: Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Anca Agemolu. Nae Lăzărescu nu se ducea la cursuri fiindcă scria cuplete şi era mai mereu la repetiţie. Aşa că mai mereu era dat afară din pricina prea numeroaselor absenţe.
Se afla într-unul din episoadele de exmatriculare din pricina absenţelor când s-a anunţat vizita ministrului Învăţământului Cornel Burtică la ASE, condus de rectorul prof. Lupu. Cu ocazia acestei inspecţii trebuia să aibă loc în sala de festivităţi şi un spectacol al brigăzii studenţeşti. Bineînţeles că vedeta era Nae Lăzărescu, aşa că a fost chemat să facă deliciul spectacolului studenţesc. Şi Nae a rostit un delicios cuplet parafrază la Scufiţa Roşie. Vă daţi seama ce ropote de aplauze s-au ridicat din sala plină de studenţi când Nae Lăzărescu a povestit cum Scufiţa Roşie şi Vânătorul i-au tăiat… burtica lupului.
În primul rând de scaune chiar lângă scenă se aflau ministrul Burtică şi rectorul Lupu. Ştabii însă s-au dovedit oameni de umor, aşa că l-au chemat după spectacol pe studentul abonat la exmatriculări Nae Lăzărescu. Cu râsul în colţul gurii ministrul Burtică şi rectorul Lupu i-au spus: “Băi, ăsta cu Scufiţa Roşie, ia o hârtie şi un pix şi scrie o cerere de reprimire în facultate ca să ţi-o aprobăm imediat”. Colegul lui de comedie Vasile Muraru, băiat îndrăgostit de cărţi, deşi făcuse o bibliotecă în casa lui din comuna judeţului Neamţ, a debutat la şcoala primară. S-au îmbolnăvit nişte elevi cu roluri importante, aşa că la serbare i-a înlocuit Vasile Muraru, care a interpretat şi rolul lui Baiazid din “Scrisoarea a III-a”, dar şi rolul colegului de bancă cu Smărăndiţa Popii, din paginile lui Creangă.
La examenul de admitere în Institutul de teatru prima dată Vasile Muraru nu i-a reuşit, dar a doua oară a luat note mari şi până la afişarea listei cu cei admişi se ruga în ograda casei ţărăneştii “Ajută-mă, Doamne, să mă ia în clasa lui Bibanu!”. Aşa s-a şi întâmplat. Parcă având o influenţă şi faptul că elevul de liceu Vasile Muraru îi imita excelent pe Caragiu, Dem Rădulescu, Piersic, încât a înnebunit-o pe profesoara de limba rusă când a citit lecţia în ruseşte imitând vocea lui Bibanu.
