În casă cu somnambulul

Să îşi vadă copilul adormit că umblă prin casă în toiul nopţii este alarmant pentru părinţi. Somnambulismul nu este însă o problemă gravă, aşa cum am fi tentaţi să credem. Manifestările lui dispar spontan în adolescenţă. Numit de medici automatism ambulator nocturn, somnambulismul apare între 7 şi 12 ani, în special la copiii sensibili, introvertiţi sau la cei care au în familie antecedente ale acestei tulburări.

Să îşi vadă copilul adormit că umblă prin casă în toiul nopţii este alarmant pentru părinţi. Somnambulismul nu este însă o problemă gravă, aşa cum am fi tentaţi să credem. Manifestările lui dispar spontan în adolescenţă. Numit de medici automatism ambulator nocturn, somnambulismul apare între 7 şi 12 ani, în special la copiii sensibili, introvertiţi sau la cei care au în familie antecedente ale acestei tulburări. Somnambulismul face parte din categoria parasomniilor, alături de anxietatea provocată de vis (coşmarul), enurezisul nocturn (pipi în pat) şi teroarea de somn (pavorul nocturn). Parasomniile au ca element principal un eveniment anormal care survine fie în timpul somnului, fie la pragul dintre starea de veghe şi somn.

Episod de 10-20 de minute

Cum se manifestă somnambulismul explică dr Letiţia Dobranici, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic CF 2. În prima jumătate a nopţii, copilul se ridică din pat şi începe să meargă prin cameră sau în afara ei. Faţa copilului este imobilă şi palidă. Uneori are diverse activităţi, dar întotdeauna identice: ciupeşte o pătură sau un cearşaf, se îmbracă, deschide uşi, mănîncă, merge la baie. După cîteva minute (10-20) se culcă la loc sau se lasă dus în pat. Plimbarea critică se poate face pe acoperiş, balustradă, dar căderea apare numai dacă se trezeşte întîmplător. Este bine de ştiut că în acel moment copilul nu trebuie trezit, nici bruscat, ci condus cu blîndeţe în pat. “Oricum este aproape imposibil să comunici cu un somnambul în timpul crizei şi poate fi trezit doar cu mare dificultate”, spune dr Letiţia Dobranici. A doua zi copilul nu-şi aminteşte nimic despre plimbările sale nocturne, întrucît creierul “se trezeşte” doar parţial şi nu are capacitate de memorare. Încă o dovadă a trezirii incomplete a creierului este că, pe parcursul episodului nocturn, copilul se află în stare de inconştienţă, dar îşi păstrează mecanismele de apărare.

Somnambulismul este destul de frecvent în rîndul copiilor. Potrivit medicului Letiţia Dobranici, se estimează că peste 30% dintre copii au avut cel puţin un episod de automatism ambulator nocturn. Vestea bună este că somnambulismul evoluează adesea favorabil, dispărînd în mod spontan. Astfel se explică de ce la adolescenţi frecvenţa somnambulismului scade sub 2%. Dacă persistă la această vîrstă şi mai ales dacă este însoţit de alte simptome (agitaţie, plîns, reacţii violente), este necesar un control medical. În cazul în care somnambulismul apare la vîrstă adultă, tulburarea devine cronică şi necesită tratament de specialitate.

RECOMANDĂRI. Este bine ca părinţii să nu întrebe copilul în timpul nopţii sau în dimineaţa următoare unde voia să meargă. Nici măcar să nu discute cu el despre plimbările nocturne. Copilul nu-şi aminteşte nimic şi este posibil să se sperie, crezînd că este ceva în neregulă cu el. Astfel intră într-un cerc vicios, iar temerile întreţin episoadele de somnambulism. Aveţi grijă să îndepărtaţi din calea copilului obiectele de care s-ar putea împiedica, blocaţi accesul la scări şi balcoane.