Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Acum vreo cinci ani, Nuti nastea un baiat voinic si cred ca atunci a si zambit cu adevarat ultima oara. Se maritase, avea serviciu, avea unde sa stea, iar baietelul cam incheia cercul implinirilor pe care si le propusese pentru a avea o poveste romaneasca de succes. Zambetul asta a durat doar vreo trei saptamani, pentru ca Alexandru a murit, iar doctorii, pe langa explicatiile de specialitate din care, oricum, nu prea intelegea mare lucru – operatie de cezariana nereusita, nu stiu ce insuficienta – i-au transmis cu regret ca a avut mare ghinion." Asa isi incepe istorisirea Catalin Gavrila, un apropiat al Lenutei Raducan. Barbatul i-a vazut zbuciumul zi de zi, dupa moartea fiului. I-a simtit durerea ce-i macina sufletul si trupul. Dumnezeu insa a intarit-o. Si a facut-o sa spere si sa aiba convingerea ca ghinionul si necazul i se vor transforma in bucurie. Dupa opt luni, femeia a ramas iar insarcinata. Respecta intocmai recomandarile medicului, se plimba mult prin natura si incerca sa-si gaseasca linistea, gandindu-se mereu la fetita ce avea sa vina pe lume.
Starea de bine nu a durat mult. Escapadele sotului sau i-au sadit in suflet neincredere si groaza. Fara sa stea prea mult pe ganduri, a divortat. Si-a luat singura soarta in maini, hotarata sa-si creasca fetita curat si frumos, asa cum a incercat si ea sa traiasca dintotdeauna. Sarcina a evoluat bine, mama a nascut la Spitalul Elias, iar bucuria de a-si tine, in sfarsit, in brate copilul avea sa fie egalata doar mai tarziu, de zambetele si jocul strengar si vioi al copilei. "A nascut-o pe Alexia, dar cum de cercul implinirilor se alesese de mult praful, a incercat sa-si gaseasca norocul de una singura. Sincer, nu prea cred ca a reusit, dar avea in ochii ei albastri un licar de optimism ce-i dadea o anume speranta. Cam asa am cunoscut-o eu acum sapte luni, cand a inceput sa lucreze la Biblioteca, si schimbarea asta parca o asezase un pic. Incepuse sa vada cum sta treaba in filiala, iar cu utilizatorii parca se cunostea de mult. Si acum am sertarul plin de bomboane, de napolitane, de guma de mestecat –majoritatea o indragisera instantaneu. Ba chiar un baietel i-a cumparat o pereche de cercei", povesteste Catalin. Femeia credea ca drumul pe care se afla nu va mai avea obstacole. Fetita ii crestea frumos, iar greutatile pe care le avusesera o invatasera deja cum sa-si dramuiasca putinii bani pe care ii castiga de la biblioteca. "Din sase in sase luni ii faceam analizele Alexiei, ca sa ma asigur ca totul este bine. Nu am avut probleme cu ea, nu am fost niciodata internata cu cea mica, nu a fost bolnava. Doar raceli de care scapam in cateva zile", spune mama, in timp ce-si linisteste copila. De doua saptamani, Alexia nu mai iese in parc, nu mai alearga cu copiii, nu mai este vioaie, asa cum ii era firea. De doua saptamani, fetita este lipita de un pat de spital. Printre copii fara par pe cap, cu cearcane la ochi si cu branula in manuta. Mama a observat ca fetei de 3 ani si 8 luni nu-i trecea raceala. Nu mai avea pofta de mancare. Nu mai era ea. "Copila sa a inceput sa doarma cam mult. Si sa manance cam rar. Pe buzele doctorilor se citea cuvantul hepatita, de aceea analizele au fost mai mult decat necesare. Apoi a sunat telefonul, a urmat goana acasa si repetarea analizei. Toate insotite de o frica dementa. Apoi liniste, apoi internarea la Fundeni, iar frica, apoi povestea cu «mami care a inchiriat o garsoniera aici, sa stam noi amandoua, sa nu o mai cheme nenea Catalin pe mami la serviciu», apoi iar frica, perfuziile, cortizonul, copiii fara par, iar frica..." Intr-un final, medicii au dat verdictul: copila suferea de leucemie acuta limfoblastica de tip B. Opt zile medicii au indopat copila cu medicamente. Organismul sau era nepasator la efectul pilulelor. A urmat prima cura cu citostatice. Si iar medicamente la 6:00, la 8:00, la 12:00, la 16:00, la 20:00. "Nu stiu cate cure va trebui sa faca, medicii au fost nemultumiti de modul in care a reactionat organismul sau pana acum. Putem sta aici cinci luni sau un an. Nu stiu daca va fi nevoie de transplant. Ma rog cu toata credinta mea sa nu trebuiasca. Am fi distruse amandoua. Eu incerc sa ii mentin treaz spiritul, sa o inveselesc, dar imediat oboseste. Daca in trecut nu putea sa dorma nici macar o ora dupa-amiaza, iar noaptea mai devreme de 12:00 nu se culca, acum e foarte slabita si obosita. Mananca numai ce ii place, altfel vomita, trebuie sa-i cumpar mancare si medicamente atunci cand spitalul nu are. Si eu trebuie sa platesc ca stau cu ea, pentru parinti nu este nimic gratis", explica mama Alexiei. Femeia se roaga. Stie ca Dumnezeu o va ajuta si-i va salva copilul. Trebuie insa sa reziste in spital si sa aiba cu ce achita cheltuielile care se strang. Salariul sau este de 600 de lei. Prea mic pentru a putea face fata financiar unei asemenea boli. Sa-i fim alaturi si sa donam pentru Alexia orice suma, oricat de mica ar fi ea!
Alexia are nevoie de noi!
Pentru cei care vor sa o sprijine pe fetita, pe numele mamei, Lenuta Raducan, la Banca Raiffeisen, sucursala Piata Romana, s-a deschis urmatorul cont in lei: RO30RZBR0000060011912132
Pentru mai multe detalii, femeia poate fi contactata la numarul de telefon: 0727.34.72.75
Citește pe Antena3.ro
