Scleroza multiplă

Scleroza multiplă este o boală demielinizantă (antrenează dispariţia mielinei) şi neurodegenerativă a sistemului nervos central (emisfere cerebrale, nervi optici, trunchi cerebral, măduva spinării), reprezentând cea mai frecventă cauză de dizabilitate severă pentru adulţii tineri.

Din acest motiv, medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Bucureşti, explică ce ar trebui să facă pacienţii pentru ca afecţiunea să fie stabilizată şi consecinţele bolii să fie micşorate.

"Este foarte important ca pacienţii să ştie că recuperarea este singurul mijloc de refuncţionalizare pentru un pacient cu SM. Pentru că, în cazul acestei afecţiuni, în ciuda unor mici progrese, există o serie de nelămuriri. Acestea constau în determinarea cauzei SM, identificarea mecanismelor lezionale tisulare şi înţelegerea căilor de promovare a regenerării mielinei şi axonilor", spune medicul Sebastian Diaconescu. El precizează că aceste nelămuriri ar trebui "rezolvate pentru ca SM să poată fi controlată sau vindecată şi dizabilitatea pacientului să fie reversibilă".

Managementul SM vizează în primul rând stabilizarea bolii. Din punct de vedere practic, controlul simptomelor cauzate de procesul distructiv rămâne de importanţă primordială. Acest lucru este realizat în mod ideal prin medicaţie şi recuperare.
"Pacienţii cu SM vin de multe ori în serviciile de reabilitare, cerând ajutor pentru disfuncţionalităţi sau dizabilităţi (secundare infirmităţilor neurologice sau lipsei de activitate). Boala e greu recuperabilă, cu un tablou clinic ce poate include scăderea forţei musculare, spasticitate (tulburare a sistemului senzitivo-motor), pierderea sensibilităţii, ataxie (imposibilitatea de a coordona grupele musculare în cursul mişcărilor voluntare - apar mişcări imprecise, ezitante), dismetrie (dimensio­nare greşită a mişcărilor), tremor, durere,  depresie, oboseală, o combinaţie de probleme nemaiîntâlnite în altă situaţie. Mai mult decât atât, boala se poate înrăutăţi în timp şi are o evoluţie impredictibilă, necesitând o reeveluare periodică, recuperatorie."


RECUPERAREA
În cazul sclerozei multiple, recuperarea este un proces care ajută o persoană să-şi atingă şi să îşi menţină potenţialul maxim fizic, psihologic, social şi vocaţional, precum şi calitatea vieţii. Puţine patologii cer o aşa de strânsă cooperare între membrii echipei de recuperare. Medicul precizează:

"Există controverse privind prescrierea exerciţiului fizic pacienţilor cu SM, ipotezele contra susţinând că ar creşte fatigabilitatea, riscul de recădere, temperatura centrală, că ar accelera progresia bolii şi că nu ar creşte forţa musculară, iar cele pro că ar ameliora oboseala periferică, ar combate mecanismele centrale şi coexistente, ar creşte rezistenţa musculară".


METODOLOGIA DE REABILITARE MEDICALĂ
În ceea ce priveşte exerciţiile recomandate pentru recuperarea pacienţilor cu SM, sunt recomandate exerciţiile aerobe, exerciţii de creştere/ menţinere a mobilităţii (pasive, pasivo-active, active), stretching muscular, exerciţii pe platforma de echilibru cu biofeedback vizual/auditiv, exerciţii de coordonare. De asemenea, pacienţii ar trebui să nu evite să execute terapie ocupaţională, sporturi terapeutice, hidrokinetoterapie (inaccesibilă din motive tehnice), terapii cognitiv-comportamentale, logopedie, reeducare sfincteriană.

Specialistul recomandă ca durata programului de recuperare să fie cuprinsă între 1-3 h/zi, zilnic, 15 zile consecutive (exceptând weekend-urile ), dimi­neaţa. Secvenţialitatea programului de 3 ori/an, număr de etape - minimum 5. Durata totală a programului pentru fiecare pacient ar trebui să fie doi ani.

Pacienţilor cu această patologie le sunt recomandate o serie de exerciţii de către medicul Sebastian Diaconescu împreună cu profesor doctor Eugen Caracaş (foto), kinetoterapeut principal la aceeaşi instituţie medicală.


IMPORTANT
În ultimii ani, mai multe medicamente au fost aprobate în SUA pentru tratamentul SM. Deşi nu sunt curative, acestea scad frecvenţa şi, uneori, severitatea atacurilor, încetinesc deteriorarea neurologică şi cel puţin pe termen scurt diminuează numărul de leziuni vizibile pe RMN.