Stomacul obezului, fie cu balon, fie cu inel

Grăsimea revărsată peste curea, grăsimea care împănează şoldurile şi pulpele multor femei şi bărbaţi de le este ruşine să se mai ducă la plajă, grăsimea care-i face pe unii să gâfâie ca un compresor când merg cu grăbire sau urcă patru-cinci trepte, ei bine, grăsimea asta, sub formă de kilograme în plus, este o veritabilă pacoste.

Obezitatea poate deveni chiar o pacoste naţională. Iată că a fost necesar un capitol în discursul preşedintelui SUA, care a tras alarma, rugându-i pe americani să revină la cumpătare, fiindcă aproape jumătate din populaţie este obeză, instalându-se şi pericolul diabetului, care macină pe tăcute.

Una peste alta, kilogramele în plus nu numai că urâţesc, dar devin nişte gazde primitoare, invitând cu uşa dată de perete toate bolile pământului. Pentru că biata inimă pompează de nebună zeci de ani pentru 20-40 de kilograme în plus, plămânii se înfoaie ca să transporte, să alimenteze cu oxigen o maşinărie supradimensionată de grăsime, oasele şi articulaţiile cară şi iar cară veritabili saci cu zeci de kilograme de grăsime.

"SLĂBEŞTE, SLĂBEŞTE, SLĂBEŞTE!"
Filozofiile sună frumos, dar treaba concretă e greu de urnit din loc. Peste tot se întâlneşte povaţa "slăbeşte, slăbeşte, slăbeşte!". Dar lupta cu kilogramele în plus nu e o bătălie oarecare, de salon, ci e un ditamai războiul care pe care. A te înfometa înseamnă cea mai ridicolă cură de slăbire. Deoarece, vlăguiţi, oamenii se sprijină de pereţi, iar când ies din cură năvălesc asupra mâncării. Aşa se explică de ce ei capătă kilogramele de care scăpaseră, ba, mai mult, mai pun ceva peste.

Alte cure de slăbire propun ca într-o zi să mănânci trei foi de salată, a doua zi să te mulţumeşti cu un ou, a treia zi să mănânci şase felioare de măr, a şaptea zi doar să povesteşti de aceste alimente şi să sorbi mereu din paharul cu apă plată şi alte parascovenii de acest gen.
Şi această dietă e un drum spre şubrezirea organismului, fiindcă fiinţei noastre trebuie să îi dai zilnic câte ceva din toate elementele necesare, şi proteine, şi glucide, şi grăsimi, şi microelemente, şi vitamine. Or, în cura de mai sus văduveşti organismul în fiecare zi de câte ceva necesar. Au ieşit în scenă, bulucindu-se chiar sub reflectoarele de primă linie, chirurgii esteticieni, care atacă stratul de grăsime fără însă să umble la cauze. Chirurgia estetică fie topeşte celulele grăsoase şi le absoarbe prin liposurbţie, fie pur şi simplu răzuieşte "şorţul" de grăsime de pe burtă, stratul de grăsime de pe spate, pulpe etc.

MONSTRUOASĂ, MORBIDĂ, ADUCĂTOARE DE BOLI
Însă, când obezitate este foarte mare, monstruoasă, morbidă, aducătoare de multe boli, se impune o altfel de chirurgie, o chirurgie care să acţioneze asupra tubului digestiv.
Este aşa-numita chirurgie bariatrică, pe care o explică profesorul doctor Nicolae Iordache, cel care a înfiinţat Societatea de chirurgie bariatrică din România.

Sunt supuşi acestor operaţii funcţionale şi nu estetice persoanele cu obezitate morbidă şi cei cărora niciun regim alimentar destinat slăbirii nu a dat rezultate. De regulă, se calculează indicele de masă corporală (IMC), împărţirea având ca numărător greutatea în kilograme, iar ca numitor pătratul înălţimii în metri. Indicele de masă corporală normal este până în 25. De la 25 la 30 omul este supraponderal, iar de la 30 începe obezitatea.

Obezitatea morbidă este peste 40 indice de masă corporală. Starea de obezitate se poate evalua şi prin centimetri măsuraţi în jurul abdomenului. Bărbatul nu trebuie să depăşească
95-100 în talie, iar femeia 85-87.

METODA BALONULUI

Iată care sunt metodele de acţiune chirurgicală asupra tubului digestiv în vederea lepădării kilogramelor în plus. Este des utilizată introducerea unui balon în stomac cu endoscopul. Ţelul acestei intervenţii este ca acest balon să micşoreze volumul stomacului, astfel ca să nu se mai strângă multă mâncare şi la o cantitate mai mică de alimente să se declanşeze senzorii de saţietate.

Acest balon se ţine, de regulă, în interiorul stomacului cam şase luni. Prin metoda balonului intragastric, se obţine o slăbire de 20-25 de kilograme într-o junătate de an. Cel căruia prin endoscopie i s-a introdus acest balon în stomac trebuie să se oprească din mâncat imediat ce simte saţietatea. Dar să şi facă mai multă mişcare.

Prin endoscopie, pe calea digestivă superioară, se introduce acest balon care se umflă, ajungând în stomac cu lichid sau cu aer. Se aplică celor cărora o cură de slăbire nu le-a adus nici un rezultat favorabil. Balonul introdus în stomac este destinat, de regulă, celor cu obezitate nu foarte gravă, cu indice de masă corporală între 30 şi 40.

Metoda balonului mai poate fi aplicată şi marilor obezi de peste 50 indice de masă corporală. Pe aceştia metoda balonului îi aduce în zona obezităţii mai mici, de 30-40 IMC, după care se acţionează printr-o altă operaţie, cu bisturiul. Deci, după şase luni balonul se extrage din stomac, dar omul nu se îngraşă la loc, pentru că, în cele şase luni cât a purtat balonul intragastric, şi-a schimbat stilul de viaţă. Şi-a pus în farfurie porţii mai mici, a făcut mişcare şi a căpătat şi psihologia de învingător.

METODA INELULUI GASTRIC

O altă intervenţie în caz de obezitate este montarea unui inel gastric. Un inel îmbracă prin exterior stomacul, creând prin strângere două camere în stomac asemănătoare clepsidrei ce măsoară timpul prin scurgerea nisipului.

Camera de sus, de deasupra inelului ce strânge stomacul din exterior, are volum mai mic şi acolo intră la început mai puţine alimente. Se declanşează la mai puţină mâncare senzorii de saturare. Montarea inelului se face fără tăietura abdomenului, printr-o chirurgie miniinvazivă laparoscopică. Inelul care "strangulează" stomacul mai are o acţiune favorabilă. Alimentele trec mai lent prin stomac şi nu apare aşa repede foamea între mese.

După o vreme, inelul poate fi scos sau poate rămâne pe loc definitiv. În această intervenţie laparoscopică, nu se taie din stomac şi nu se schimbă anatomia tubului digestiv. Inelul asigură cea mai mică mortalitate. Ca dezavantaje este şi acea nuanţă, cum că, în doi-patru ani, se slăbeşte mai puţin decât în alte procedee. Se slăbeşte scăpând de 50% din kilogramele în plus faţă de greutatea ideală.

După această slăbire, urmează o curbă plată de menţinere a greutăţii. Metoda inelului gastric cere disciplină, adică să se respecte o dietă asemănătoare dietei de la balonul din stomac. Nu este o dietă greu de urmat, ci o dietă mai blândă decât cele promovate în reviste de doi lei. Mai este impusă o regulă: să nu se bea lichide în timpul mesei, pentru că hrana devine fluidă şi trece rapid prin camera de sus a clepsidrei formate prin montarea inelului exterior stomacului.

Alte metode mai radicale presupun tăietura bisturiului clasic. Fie se izolează o parte din volumul stomacului care nu mai participă la digestie, fie se umblă la configuraţia intestinului subţire. Cu alte cuvinte, se face un fel de "Y" din intestinul subţire şi se mută mai jos, mai depărtate de stomac scurgerile de bilă din ficat şi scurgerile de secreţii ale pancreasului. În acest fel se micşorează lungimea intestinului subţire oferit digestiei.