Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tarom este exemplul de manual al unei companii publice cu un potenţial economic uriaş, dar pe care managerii numiţi strict pe criterii politice de către stat o îngroapă în datorii. Pe o piaţă a aviaţiei ce cunoaşte salturi anuale de 10%, Tarom este depăşită de aproape toate companiile private low-cost care operează în România, în condiţiile în care mai bine de jumătate din angajaţii săi sunt la sol, unde nu se ştie prea bine ce fac, în afară de faptul că s-au organizat în vreo nouă sindicate. Pe de altă parte, e greu de crezut că se va urni ceva, din moment ce la şefia Tarom au fost paraşutate genii ale aviaţiei precum un veterinar, o jurnalistă, un fost spion Doi şi-un Sfert, un şef de mină etc.
Desantul Corpului de Control al premierului la Tarom, demisia directorului general Eugen Davidoiu şi lamentările despre pierderile financiare nu fac decât să readucă în discuţii sterile prostul management al companiei aviatice naţionale, spre satisfacţia concurenţei private. Problemele la Tarom nu sunt de azi, de ieri, ci au fost perpetuate de toate guvernările, care au preferat să ţină compania în viaţă prin perfuzii de bani publici, decât să renunţe la numirile politice. Aşa a ajuns Tarom să iasă din Top 3 al operatorilor aerieni, să aibă mai mulţi oameni la sol decât în aer şi să cumuleze pierderi de sute de milioane de euro.
Goluri uriaşe în finanţe
Tarom a înregistrat pentru prima dată profit în 2004, după zece ani consecutivi de pierderi. Minunea n-a durat decât trei ani, pentru că, din 2008 până în prezent, a raportat din nou un deceniu neîntrerupt de pierderi. Nu mai puţin de 345 de milioane de euro a declarat ca pierderi compania în aceşti ultimi zece ani, din care 23 de milioane numai în primele şase luni din 2017.
80 de milioane de euro au fost pierderile Tarom în 2010, un record absolut
În 2016, Tarom înregistra pierderi de 10 milioane de euro şi datorii de 50 de milioane de euro, în 2015 era pe minus cu şase milioane de euro, în 2014 raporta 25 milioane de euro pierderi, 30 de milioane era rezultatul negative din 2013, în 2012 declara pierderi de 52 milioane de euro, 62 de milioane în 2011 şi 56 de milioane în 2009, cele mai mici pierderi fiind cele raportate în 2008, de “numai” 1,5 milioane de euro.
Privaţii low cost vâjâie pe lângă Tarom
În 2007, Tarom avea o cotă de piaţă de 34% şi se afla pe primul loc pe piaţa aeriană din România. În 2017, compania naţională a coborât până la 17% şi a fost depăşită de Wizz Air, Blue Air şi Ryanair. Iar trendul este în continuare negativ, pentru că operatorii privaţi low cost investesc masiv şi îşi diversifică oferta de la sezon la sezon, pe una din cele mai dinamice pieţe din Europa, cu creşteri de peste 10% pe an.
Managerii privaţi, ostaticii politicienilor și ai clientelei
Din 2012 până în prezent, Tarom a avut patru manageri privaţi, care ar fi trebuit să facă performanţă şi să scoată la liman compania naţională.
Belgianul Christian Heinzamnn, Gabriel Stoe, Dan Iulius Plaveti şi Eugen Davidoiu au fost managerii privaţi ai companiei de stat în ultimii cinci ani
Sub un pretext sau altul, toţi au fost mătră-şiţi şi, din câte se pare, acest lucru a intervenit după ce au încercat să umble la stufoasa organigramă a Tarom. Pe de altă parte, chiar şi numi-rile acestora au fost tot decizii politice, astfel încât asistăm, de fapt, la un cerc vicios în care Tarom se învârte la infinit. Exemple de clienţi politici puşi şefi la compania naţională pot fi date în orice guvernare anteri-oară, dar ne vom limita doar la exemplele flagrante din ultimul timp.
Minerul, pensionara şi veterinarul
Directorul general demisionar Eugen Davidovici a fost adus să facă profit la o companie aeriană din postura de fost şef la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia.
În Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) de la Tarom îl găsim pe tânărul Bogdan Stelian Mîndrescu, de meserie agronom veterinar
Silvia Popeangă, preşedinta Consiliului de Administraţie (CA), este o pensionară, giurgiuveanca Alina Velicu a venit direct administrator la Tarom dintr-un post de agent de vânzări la o companie de telefonie mobilă, în timp ce Răzvan Alexandru Marica, de asemenea administrator al companiei naţionale aeriene, are ca recomandări un job de secretar la o firmă de construcţii şi postura de viitor ginere al greului PSD de Giurgiu Niculae Bădălău.
Zboară, Tarom, zboară!
La rândul său, administratorul Dragoş Vasile Pelmuş este, culmea, tot din Giurgiu şi a lucrat înainte la ANAF, Garda de Mediu, dar şi ca ofiţer în Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), fosta Doi şi-un Sfert, serviciul secret al MAI. Fostul spion este, de altfel, fiul generalului în rezervă Pandelea Pelmuş, acum inspector guvernamental în Secretariatul General al Guvernului, fost secretar general adjunct la MAE şi secretar general la MAI. Alt membru în CA-ul Tarom, Dan Aurel Măchiţă, este inginer constructor în hidrotehnică, iar Ion Laurenţiu Voicu este jurist şi lichidator judiciar. În fine, Adriana Ionescu a fost pusă să înalţe Tarom până la cer din postura de consilieră a miniştrilor Carmen Dan şi Răzvan Cuc, anterior fiind realizatoare pe politic la două televiziuni de ştiri.
