Îşi face meseria cu mult drag şi asta se vede, publicul simte. Alături de Radu Tudor, Dana Grecu întoarce pe toate părţile evenimentele din fiecare zi şi le dezbate în emisiunea Antenei 3, "La ordinea zilei". Astăzi împlineşte 37 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Jurnaliştii merg uneori pe sârmă. Să nu strice ce a mai rămas bun în fiecare dintre noi"
"Trăiesc deloc diferit de oamenii de jur-împrejurul meu. Cu griji, cu frustrări, în tensiune, dar alimentând permanent speranţa că ziua de mâine o să fie mai bună, mai liniştită, mai caldă. Am o meserie foarte aproape de graniţa cu sufletul oamenilor. Tocmai de aceea mergem uneori pe sârmă. Să nu stricăm ce a mai rămas bun în fiecare dintre noi.
Pentru mine, cel mai important premiu este telespectatorul care alege să stea «La Ordinea Zilei», căruia Antena 3 îi este parte din spaţiul acela al lui în care se simte cel mai bine. Premiile sunt oamenii care mă recunosc pe stradă şi-mi zâmbesc sau mă opresc să îmi spună că facem o treabă bună. Emisiunea «La ordinea Zilei» îşi bate concurenţa şi asta e alt premiu. Am fost premiaţi de APTR trei ani la rând pentru cel mai bun talk-show şi aş fi o mare ipocrită să spun că asta nu a contat enorm. Dacă mi-aş mai dori un premiu? Da. Mi-aş dori să pot face, la un moment dat, din nou, reportaje de televiziune. În fapt, asta însemna televiziunea pentru mine, acum şase ani, înainte de a mi se da şansa de a descoperi talk-show-ul.
Nu există invitaţi dificili. Există presiunea momentului, există teama de a nu greşi, există lacune în documentare şi, uneori, dorinţa de a arăta că eşti mai deştept decât eşti. Toate astea te pun în umbră, interlocutorul simte şi te taxează. Şi cu el, toată lumea care se uită. Admir spontaneitatea şi sinceritatea invitaţilor, detest, deşi e mult spus, umflarea în pene degeaba. Îmi doresc foarte tare în studio o doamnă pe care am întâlnit-o acum o săptămână în Spitalul Bagdasar Arseni. Avea metastază osoasă, cancer la sân şi la aparatul genital. Era operată pe creier. Era în patul de campanie, din salonul de campanie, din spitalul de campanie, în care i-aş trimite pe toţi cei care vorbesc despre reforma statului! Mi-a auzit vocea, s-a întors către mine şi mi-a spus aşa: «Am 52 de ani şi doi copii studenţi. Şi vreau să trăiesc! Doctorii mi-au dat ultima dată un an, cel mult. O să trăiesc mai mult, o să vedeţi. Vreau să mă bucur de viaţă şi de copiii mei, care sunt aşa de buni, veseli şi deştepţi!». Doamna Maria Simion este un înger. Aşa am simţit-o, iar eu cred că Dumnezeu dă voie îngerilor să apară la tv.
Mă relaxez acasă, la Piteşti, cu ai mei. Oriunde, cu ai mei. Simt nevoie ca de aer de căldură, bunătate şi dragoste necondiţionate, ca fiecare om.
Avantajul meu e că aici, la Bucureşti, sunt în fiecare zi cu Andreea şI Radu, pe mâna cărora mi-aş lăsa copiii şi pe mine fără nici cea mai mică strângere de inimă. E totuşi un mare noroc şi, cu siguranţă, motivul pentru care suntem împreună de şase ani. De ziua mea vreau să transmit tuturor că nu am lăsat niciodată în viaţa mea ceva de izbelişte, oricât mi-ar fi fost de greu!"