Astăzi e ziua ta, Laura Badea

Singura medalie de aur la floretă, individual, din istoria scrimei româneşti îi aparţine. Se întâmpla în 1996, la Atlanta. Mărturiseşte că datorită sportului şi educaţiei este cea de astăzi, un om împlinit din toate punctele de vedere: familie şi carieră. De 9 ani este director al Academiei Olimpice Române în cadrul COSR. Laura Badea împlineşte mâine 44 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Nu e suficient să visezi şi să munceşti, trebuie să ai şi noroc
“Sunt iubită de Dumnezeu, am visat, am luptat şi am muncit foarte mult, am plâns, m-am bucurat, dar am avut şi şansă”
“Încerc să trăiesc decent, în armonie cu mine şi cu cei din jurul meu, gândindu-mă că există atâtea persoane care trăiesc în condiţii precare. Lucrez la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (anul acesta am împlinit 9 ani de când sunt angajată) – director al Academiei Olimpice Române. Alături de colegii mei de la Departamentul de educaţie olimpică, sport şcolar şi universitar promovăm valorile olimpice de prietenie, excelenţă şi respect. În acest sens există un program de activităţi la nivel naţional, dar şi judeţean în 39 de judeţe şi Municipiul Bucureşti. Vreau să subliniez că aceste acţiuni organizate de către Academia Olimpică Română se desfăşoară pe bază de voluntariat, prin aportul unor mari sufletişti care înţeleg importanţa educării tinerei generaţii în spiritul sportivităţii, al fair play-ului şi toleranţei. Timpul liber îl petrec alături de familie şi de prieteni.

Destinul a făcut ca la şcoala unde învăţam să vină pentru selecţie la scrimă o antrenoare inimoasă. Astfel am participat la primul antrenament din curiozitate – nu ştiam care sunt cerinţele, apoi am continuat din dorinţa de a descoperi frumuseţea acestui sport şi de abia mai târziu pentru a face performanţă – de a avea de învins un adversar. Consider că am făcut cea mai bună alegere deoarece sportul te educă, te ajută să legi prietenii şi să lucrezi în echipă, te motivează şi îţi dă o stare de bine, de sănătate. Datorită sportului şi educaţiei sunt cea de astăzi, un om împlinit din toate punctele de vedere: familie, carieră etc.

Nu am ascuns nimic din trecutul meu, cu atât mai puţin din prezent. Sunt un om normal (ca toţi ceilalţi) care a încercat să fie cât mai performant la locul său de muncă. Provin dintr-o familie cu patru copii şi întotdeauna mi-a plăcut competiţia. Personal, consider că indiferent de domeniul în care lucrăm toţi ne dorim performanţă. Din păcate, numai unii sunt mediatizaţi, dar asta nu înseamnă că ceilalţi nu îşi cunosc adevărata lor valoare.

Pot spune că sunt iubită de Dumnezeu, că am visat, am luptat şi am muncit foarte mult pentru acest titlu (singura scrimeră din România care a cucerit titlul olimpic la individual, în proba de floretă, la Atlanta, în 1996, ca de altfel pentru toate medaliile obţinute), am plâns, m-am bucurat, dar am avut şi şansă. Nu este suficient să visezi şi să munceşti. Trebuie să ai şi o conjunctură favorabilă, să ai un psihic echilibrat. În scrimă inteligenţa motrică şi psihicul sunt factori decisivi în obţinerea victoriei.

Eu aşa m-am considerat mereu – om. Mai bine spus, omuleţul lui Gopo. Ce pot să spun decât că sunt mulţumită de drumul parcurs, de alegerile pe care le-am făcut de-a lungul celor 44 de ani, de succesele, dar şi de insuccesele pe care le-am avut şi care m-au îmbogăţit sufleteşte. Am avut o carieră sportivă de succes, am o familie frumoasă, o carieră profesională care mă defineşte, dar şi prieteni minunaţi care mă apreciază pe mine – omul. Ca om, regret ca i-am pierdut prea devreme pe scumpii mei părinţi. Ei au fost cei care m-au susţinut şi au avut încredere în mine. Ca sportivă, regret că nu am obţinut o medalie la Jocurile Mondiale Universitare ­ în proba individuală. Uitându-mă la câte medalii am obţinut la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale şi Europene, consider că am fost o răsfăţată a sorţii.

Nu îmi doresc decât sănătate. Aştept fiecare zi ca pe o nouă provocare. Primesc şi mă bucur de tot ceea ce îmi oferă viaţa şi cred că bunul Dumnezeu mă ocroteşte şi îmi călăuzeşte paşii.”