După retragerea din cariera de fotbalist a ocupat timp de doi ani funcţii administrative la Sportul Studenţesc, iar în 1989 a fost numit secretar al Federaţiei Române de Fotbal cu probleme de copii şi juniori. Un an mai târziu a câştigat alegerile pentru funcţia de secretar general al FRF, iar în luna august a devenit preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, funcţie în care se află şi astăzi. Mircea Sandu împlineşte astăzi 61 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Cred în familie şi în nepoţi
“Dacă ar fi să etichetez ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, pe acea etichetă ar scrie: de neînţeles”
Marele regret al carierei sale este acela că nu ne-am calificat în semifinalele Cupei Mondiale FIFA 1994, din SUA, tot aşa cum cea mai mare împlinire este alegerea sa, în ianuarie 2007, în Comitetul Executiv al UEFA, propunerea venind din partea Comitetului Executiv al FRF.
Fie că vorbim despre FRF în zilele noastre sau în alte vremuri, “a fi preşedintele FRF înseamnă o mare responsabilitate. Dar vorbim despre o muncă pe care, personal, o fac cu mare plăcere, iniţiind şi derulând proiecte viabile şi realizabile”, ne povestea “Naşul”. Este imposibil şi nici n-ar fi corect şi normal să desprindem fotbalul din societatea românească în ansamblul ei, aşa că dacă ar putea schimba ceva în România ar schimba mentalitatea, spiritul de echipă şi dorinţa de muncă, dar “sunt prea bătrân pentru a mai schimba atâtea lucruri”.Cei care compun generaţia actuală, dar şi cei ce vor veni după noi “vor trebui să aibă respect faţă de apropiaţii lor şi faţă de semeni, precum şi cultul muncii. Totodată, oamenii ar trebui să se implice în proiecte sociale şi să se facă utili societăţii ai cărei membri sunt”.Datorează totul familiei sale şi fotbalului românesc. “În Japonia sau în ţările arabe, Mircea Sandu nu ar fi reuşit. Cu siguranţă. În schimb, probabil că m-aş fi impus în majoritatea ţărilor europene.”Dacă ar fi să pună o etichetă peste ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, aceasta ar fi: “De neînţeles”.
Fără noroc, talentul nu face două parale? “Aş spune că, fără muncă, talentul nu face două parale. Norocul poate să facă sau nu parte din viaţa fiecărui om. Din punctul meu de vedere, norocul şi-l face omul. Viaţa ţi-o construieşti în jurul miracolelor. Dincolo de orice consideraţie de ordin filosofic, totul trebuie făcut cu discernământ”, spune sărbătoritul nostru.
Copilul Mircea Sandu? “Aş folosi doar cuvinte-cheie: fericire, bucurie, prietenie, joacă, şcoală, familie. Mai ales familie.”
I-a plăcut foarte mult să înveţe şi să citească, i-au plăcut fotbalul şi fetele. “Şi în tinereţe, şi azi, şi în viitor, îmi iubesc foarte mult familia şi, bineînţeles, fotbalul.”
În ce mai crede Mircea Sandu în lumea în care trăim? “În familie şi în nepoţi.”