Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Andreea Marin Bănică împlineşte astăzi 38 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Trăiesc cu mintea în două direcţii – cum să fim sănătoşi, nu doar noi, ca familie, ci noi cu toţii pentru că trăim vremuri în care majoritatea poveştilor pe care le aud sunt triste, vorbesc despre boli, despre afecţiuni pe care, ordinioară nu le cunoşteam, iar astăzi le cunosc chiar copiii noştri din faşă. În al doilea rând, gândul meu este, cum e şI firesc pentru o mamă, către binele copilului meu. Îmi doresc tare mult să reuşesc să o fac să stea pe picioarele ei şI să lupte pentru ceea ce merită, pentru ceea ce I se cuvine. Cred că e din ce în ce mai greu, ca părinte, să-ţi protejezi copilul, aşa că e mai bine să-l înveţi să trăiască prin propriile forţe, să fie destul de antrenat încât să-şi construiască viaţa, să-şi creioneze viitorul aşa cum poate el, tu nu poţi fi umbra lui ca părinte, îi poţi fi doar sprijin. În rest, muncesc, cum o face orice om şI încerc să trăiesc fără excese, nu-mi sunt familiare excesele, nu sunt un om căruia să-i placă snobismul, ci moderaţia este cea pe care o aleg pentru a găsi starea de echilibru.”, povesteşte sărbătorita noastră.
Pentru cei care citesc aceste rânduri... “Nu cred că cititorii ar trebuie să ştie ceva despre mine, însă cei cu adevărat interesaţi e bine să aibă în vedere faptul că uneori e bine să citim printre rânduri. E foarte important să ştim că nu orice informaţie care ne este livrată este şI adevărată. Trebuie să ne bazăm şI pe intuiţie, să ne gândim că o părere pe care ne-o facem despre un om e una corectă atunci când îl cunoaştem nemijlocit, când îl cunoaştem cu adevărat şI nu din spusele altora. M-am lovit de multe ori de păreri preconcepute, de oameni care mi-au spus întâlnindu-mă:
Televiziunea în zilele noastre... “În România zilelor noastre televiziunea îţi oferă mult scandal, controverse, minciună, trsiteţe. În vremea în care eu făceam televiziune săptămână de săptămână, lucrurile stăteau altfel. Aveam respect pentru oameni, nu intram cu bocancii în viaţa lor, căutam să facem bine, acesta era scopul nostru, nu să facem audienţă cu orice preţ. Aşa că sunt demodată, nu vă pot da un răspuns corect la această întrebare.”
Dacă nu s-ar fi născut aici, în România... “Cum am văzut cam toate colţurile lumii, pot merge la extrem şI pot spune că dacă m-aş fi născut într-o ţară foarte săracă precum cele pe care le-am văzut în Africa, destinul meu ar fi fost fără şansă de împlinire. Am întâlnit copii care nu au nici o şansă, pur şi simplu pentru că s-au născut într-o zonă a lumii în care nici o resursă nu le este la îndemână, trăiesc practic respirând şi adăpostindu-se te miri unde, fără părinţi, fără hrană, fără şansă la educaţie sau la servicii medicale. Dacă m-aş fi născut într-o ţară mai avansată din punct de vedere economic decât a noastră, probabil că aş fi putut face mai multe, dar nu sunt nemulţumită de ceea ce trăiesc şI nu-mi doresc să plec în altă parte. Cred că rostul meu e aici şi cred că rostul meu e să schimb ceva prin puterile mele, ceea ce şI încerc să fac.”
Despre împliniri şI regrete... “Fără doar şi poate naşterea fetiţei mele este cea mai mare împlinire. Şi faptul că e un copil normal, sănătos şI mă rog la Dumnezeu să rămână lucrurile aşa pe viitor. Profesional, cum fac foarte multe lucruri şi cum schimb ceea ce fac de la un an la altul, cred că cel mai corect ar fi să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat imaginaţie şI forţă de muncă. În rest, totul e posibil dacă ai aceste date poţi face aproape orice. Trebuie doar să vrei destul de mult. La capitolul regrete, aş trece faptul că mama nu mai e în viaţă să ne bucurăm împreună de multe dintre lucrurile pe care le port în suflet. Şi dacă mai regret ceva e că nu pot ajuta atât de mult precum simt că e nevoie. Sunt foarte multe necazuri care ajung la mine şI nu reuşesc să ţin pasul cu ele pentru că îmi depăşesc forţa de rezolvare. Dar ţin fruntea sus şi merg înainte pentru că un om pe care îl ajuţi e mai mult decât a nu face nimic.”
Nu-i stă în fire să se urce pe un piedestal, să se felicite de una singură. “Dacă cei din jur sunt mulţumiţi şI au ceva bun de spus e o recompensă destul de mare şI pentru mine. Dacă mă gândesc la autocritică atunci sunt foarte multe de spus. Probabil că asta mă şI ajută să evoluez, faptul că eu caut mereu să fac lucrurile mai bine. Nu am avut nici mentorii care să sufere de autosuficienţă. Valeriu Lazarov, care a fost mentorul meu în televiziune, m-a criticat timp de un deceniu şi asta mi-a fost de mare folos pentru că am avut de învăţat în fiecare zi câte ceva.”
Călătorin printre amintiri... “Topul ar fi aşa: 1. Ziua în care am devenit mamă; 2. Ziua în care am construit prima casă din munca mea; 3. Aici concurenţa e mare, nu ştiu ce să aşez pe locul 3, aş fi nedreaptă, probabil că aş alege tot o împlinire de ordin personal, cele profesionale sunt în partea a doua a listei.”
Fiecare vârstă are frumuseţea ei... “La 20 de ani, eram concentrată pe împlinirea profesională, munceam foarte mult, n-am avut parte de prea multă distracţie în studenţie pentru că am ales să fiu în toată forţa şi pasiunea pentru televiziune. La 30 de ani, visam să mă împlinesc şi pe plan personal, aşa cum reuşisem deja pe plan profesional. Iar astăzi, iubesc cel mai mult clipele petrecute cu fata mea, cum e şI firesc pentru orice mamă.”
La cei 38 de ani... “Îmi doresc să fim mai buni cu toţii, simt că trăim într-o lume care nu merge într-o direcţie bună şI dacă fiecare dintre noi face măcar un efort de a-şi începe ziua cu un gând cald, de a o încheia cu o rugăciune sinceră şI de a face un gest pozitiv măcar, în fiecare zi, cu siguranţă avem şansa de a întoarce lucrurile spre direcţia bună. Va doresc sănătate că e mai bună decât toate.”
Citește pe Antena3.ro
