Azi e ziua ta, Cristian Hadji-Culea

“E noapte la Iaşi. Se aude răpăitul ploii, uneori o maşină. E pace!”

Pacea este, de fapt, o stare de rar şi fericit echilibru

Fără doar şi poate, unul dintre cei mai cunoscuţi regizori de teatru români, directorul Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi împlineşte astăzi 62 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Aniversarea zilei mele de naştere mă gaseşte la muncă, la Iaşi, foarte aproape de graniţa de est a României şi a Uniunii Europene. Mulţumesc părinţilor că sunt de această parte a graniţei. Mă trag dintr-o familie de basarabeni care au reuşit în 1944 să îşi găsească refugiu în România rămasă independentă. Văd ce se întâmplă alături, în Ucraina, simt mirosul unui război, nedorit acum de nimeni, care însă poate oricând izbucni. Multe războaie nedorite au izbucnit, din asemenea aventuri strategice.

Mulţumesc Domnului că m-am născut în timp de pace şi că am trăit o viaţă în pace. Născut în 1952, fac parte din prima generaţie de europeni care nu a trăit direct, nemijlocit, războiul. În România e prima din sute de generaţii! E un dar uriaş. Am putut să ne bucurăm de prieteni, de părinţi, să vedem copiii crescând. Am putut vieţui şi uneori crea. Un dar pe care nu l-am primit şi nu l-am înţeles cum trebuia. O lungă perioadă ne-am complăcut în comunism. Acum ne batem prea ades joc de darul primit, în scandaluri, în demolări, defrişări, în suficienţă. Nu ne gândim la ceea ce trăim ca la un dar, ci ca la ceva normal, care ni se cuvine. Ne permitem să ne batem între noi, să dărâmăm unii ce au făcut alţii, pentru că e pace. Pacea este, de fapt, o stare de rar şi fericit echilibru. Asta vedem lângă noi în Ucraina.

E noapte şi privesc Iaşii. E linişte. Golia, Galata, Cetăţuia, Trei Ierarhi, toate mănăstiri, sunt puncte de lumină în peisajul oraşului. Privesc Teatrul Naţional, primul teatru naţional din ţară. Stagiunea e în plină desfăşurare. Jucăm şi repetăm în fiecare din cele patru săli ale teatrului. Sunt legat de fiecare din ele şi sunt mândru de fiecare din ele. Sunt mândru de sala mare; sunt sigur că e cea mai frumoasă sală de spectacole din România. Inaugurată în 1896, a fost de curând consolidată şi renovată. În bucuria ei primitoare străluceşte toată! Sunt tare mândru de sala de lemn ridicată de curând, Teatrul 3 (Teatrul la Cub). A primit premii de arhitectură şi, mai ales, s-a dovedit un foarte ofertant spaţiu teatral. Vechea clădire a teatrului e pusă acum în valoare de austera, neagra clădire de lemn. Sunt mândru şi de sala creată în prima uzină electrică a Iaşilor, Uzina cu Teatru, spaţiu dedicat tinerilor, ca şi de clasica Sală Studio. Mândru tare am devenit în ultimul timp de trupa teatrului. Este o trupă profesionistă de bună calitate. Întâlnirile cu texte importante, cu regizori foarte diferiţi, dar valoroşi, multele spectacole în spaţii diferite, cu public diferit, şi-au spus cuvântul. Majoritatea actorilor s-a împlinit. Au câştigat încredere. Valorile interacţionează cu plăcere. Pot funcţiona ca o echipă, ceea ce minunat… Bucuria lor devine bucuria spectatorilor.

E noapte la Iaşi. Se aude răpăitul ploii, uneori o maşină. E pace!”