Mutarea la Domnul a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan

Crestin ortodocsii pomenesc la 26 septembrie Mutarea la Domnul a Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul. Maritul Apostol Ioan Evanghelistul a fost feciorul lui Zevedei si al sotiei lui, Salomi, care era fiica lui Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria. " (...) Domnul nostru Iisus Hristos era unchi lui Ioan si frate al Salomiei, fetei lui Iosif. Acesta este cel ce s-a rezemat pe pieptul Lui Hristos, ca cel ce era foarte iubit de Dansul. Pentru ca si la vanzare a fost cu Dansul si la rastignire, cand a luat si pe Nascatoarea de Dumnezeu in casa sa, slujind-o pana la adormirea ei' (Vietile Sfintilor de peste tot anul).

Sfantul Apostol si Evenghelist Ioan a fost chemat de Mantuitorul de la mrejile pescaresti la propavaduirea Evangheliei. "Si pe cand umbla El pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon cel ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele sau, care aruncau mreaja in mare, ca erau pescari, si le-a zis: «Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni!» Iar ei, indata lasandu-si mrejele, au mers dupa El. De acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacob al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele, si i-a chemat. Iar ei, indata, lasandu-si corabia si pe tatal lor, au mers dupa El' (Matei, 4, 18-22).

Din cartea "Vietile Sfintilor' aflam ca "la primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, caci ca tunetul avea sa se auda in toata lumea si tot pamantul sa umple. Si umbla dupa Bunul sau Invatator urmand pasilor Lui, si invatand intelepciunea care iesea din gura Lui. Si era foarte iubit de Hristos, Domnul sau, pentru nerautatea lui cea desavarsita si pentru curatia fecioriei. Si l-a cinstit pe el Domnul, intre cei doisprezece apostoli, ca pe un prea ales si era unul din cei trei mai de aproape ucenici ai lui Hristos, carora le descoperea mai mult tainele Sale cele Dumnezeiesti. Cand a vrut sa invieze pe fiica lui Iair, n-a lasat nici pe unul sa mearga dupa Sine, fara numai pe Petru, pe Iacob si pe Ioan. Cand in Tabor a vrut sa-si arate slava Dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob si pe Ioan. Cand se ruga in gradina si acolo nu era fara de Ioan, pentru ca zicea ucenicilor: «Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga». Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a se intrista si a se mahni' (Matei 26, 36-37). (...) Chiar si la cruce si la moarte, impreuna cu dansa nu s-a departat de Cel ce a patimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu. Si sub cruce s-a numit de Dansul fiu al Prea curatei Fecioarei Maria. Caci rastignit fiind Domnul pe Cruce, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: «Femeie, iata fiul tau!» Apoi a zis ucenicului: «Iata mama ta!» Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine' (Ioan 19, 26-27). Si o avea pe ea la sine, ca pe mama sa in toata cinstea, si i-a slujit ei pana la cinstita si slavita ei adormire'.

Sinaxarul ne spune ca dupa Adormirea Maicii Domnului, aruncand sorti Sfintii Apostoli unde era sa mearga fiecare sa propovaduiasca, lui Ioan i-a cazut sa mearga in Asia. Sfantul Apostol s-a mahnit atunci, spunandu-i acest lucru si ucenicului sau Prohor, alaturi de care calatorea. O furtuna mare a zdrobit corabia, valurile ducandu-i insa pe toti, nevatamati, la tarm. Numai Sfantul Ioan a ramas in talazurile marii si a inotat, prin pronie divina, 40 de zile si 40 de nopti pana cand a fost "trantit de mal cu sunet tare', viu si nevatamat. Si propovaduind cuvantul Lui Dumnezeu, multe minuni au facut cu puterea lui Iisus Hristos, tamaduind bolnavii si izgonind diavolii ce salasluiau in capistile idolesti, in oameni ori in felurite alte locuri si chipuri, aducand la dreapta credinta multi pagani, pe care i-a botezat.

Sfantul Apostol Ioan a scris Cartea Evangheliei in perioada in care a fost exilat in insula Patmos de catre imparatul Domitian. (...) S-a suit intr-un munte inalt, unde trei zile a petrecut in rugaciune. Iar dupa acele trei zile, s-a facut tunet mare si fulgere si s-a cutremurat muntele. Iar Prohor a cazut la pamint de frica. Ioan, intorcandu-se la dansul, l-a ridicat si l-a pus de-a dreapta sa si i-a zis: «Sa scrii cele ce vei auzi din gura mea». Si iar ridicandu-si ochii spre cer, s-a rugat si dupa rugaciune a inceput a grai «La inceput era Cuvantul» si celelalte. Iar ucenicul, cu luare-aminte, a scris toate cele ce a auzit din gura lui.' (Vietile Sfintilor)

Nu se poate spune cu exactitate cati ani a trait Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan. In unele scrieri se spune ca a trait 120 de ani, in altele 105 ani sau putin peste 100. Dionisie din Furna spune in "Erminia picturii bizantine' :"Cand avea peste o suta de ani, Sfantul Ioan a luat sapte ucenici in afara Efesului si i-a pus sa sape un mormant in forma de cruce. Apoi, Sfantul Ioan s-a asezat in mormant si ucenicii l-au ingropat acolo de viu. Mai tarziu, cand mormantul sau a fost deschis, trupul Sfantului Ioan nu mai era acolo. «In fiecare an, in 8 mai, din mormantul sau se ridica un praf cu care bolnavii de diferite boli se vindeca.»'