Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, ziua în care se sfinţesc apele

În vinerea din Săptămâna Luminată, creştin ortodocşii prăznuiesc o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului: Izvorul Tămăduirii. Praznicul datează din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune ce s-a petrecut în apropierea Constantinopolului. Pe când nu era încă împărat, ci ostaş, Maica Domnului i-a descoperit lui Leon cel Mare (457-474) un izvor cu apă vindecătoare. În Sinaxar se spune că “Leon, ce se numeşte Machelie, şi era umil şi smerit, pentru al său bun nărav şi milostivire ce avea, mai înainte de a se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pre un orb, rătăcind. Şi, luându-l pre el de mână, îl povăţuia, şi ajungând ei amândoi, acolo, aproape, unde era izvorul acesta, i s-a făcut sete orbului, şi se ruga lui Leon ca să-i stingă acea sete cu apă. Care mergând înlăuntrul pădurii aceleiea, (...) căuta apă şi, neaflând apă, s-a întors înapoi întristat. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicând: «Nu trebuia, Leoane, să te afli ostenit, că apa este aproape». Întorcându-se iarăşi să caute, şi ostenindu-se mult, şi neaflând, iarăşi s-au făcut glas ca şi întâi şi i-au zis lui: «Împărate, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese că vei afla un lac, şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată ce vei cunoaşte cine sunt Eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta». Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela, şi a văzut orbul. Şi după proorocirea Maicii Domnului, peste puţină vreme a stătut Leon, împărat. Şi a zidit acolo, la acel izvor, el, întâia biserică, cu cheltuiala sa”, (Penticostar, 1841).  

În acest sfânt locaş, aflat în vechiul cartier Vlaherne din Istanbul, s-au întâmplat şi se petrec numeroase minuni pentru cei care vin şi se roagă cu credinţă. Biserica de aici a fost construită în secolul al XIX-lea însă, la subsol, se află paraclisul rezidit de împăratul Iustinian pe locul celui dintâi, care adăposteşte Izvorul Tămăduirii dăruit oamenilor de Sfânta Fecioară Maria. În toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei ­ Agheasma Mică. De asemenea, sfinte aşezăminte din întreaga ţară poartă hramul “Izvorul Tămăduirii”.

Să nu uităm însă că în prejma multor mănăstiri şi schituri se află izvoare şi fântâni tămăduitoare, între care la Mănăstirea Brâncoveanu ­ Sâmbăta de Sus, din judeţul Braşov, Mănăstirea Bucium, din judeţul Braşov, Mănăstirea Izbuc, din judeţul Bihor, Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara, Mănăstirea Râmeţ, din judeţul Alba, Schitul Posaga, din judeţul Alba, Mănăstirea Săraca, din judeţul Timiş, Mănăstirea Brâncoveni, din judeţul Olt, Schitul Pătrunsa, din judeţul Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Vâlcea, Schitul Jgheaburi, din judeţul Vâlcea, Schitul Horăicioara, din judeţul Neamţ, Biserica “Grecească”, din Brăila, Mănăstirea Dervent, din judeţul Constanţa (unde se găseşte izvorul tămăduitor al Sf. Apostol Andrei), Mănăstirea “Peştera Sf. Apostol Andrei”, din comuna Ioan Corvin, judeţul Constanţa (unde sunt izvoarele tămăduitoare ale Sf. Apostol Andrei), Mănăstirea “Sf. Ioan Casian”, din judeţul Constanţa, Mănăstirea “Sf. Maria” din Techirghiol, judeţul Constanţa, Mănăstirea Robaia, din judeţul Argeş, Mănăstirea Nămăieşti, din judeţul Argeş, Mănăstirea Ghighiu, de lângă Ploieşti, Mănăstirea Cernica, de lângă Bucureşti. Totodată, la Mănăstirea Cetăţuia, din judeţul Argeş, în sfântul altar al bisericii, se găseşte un izvor tămăduitor ce curge din vinerea “Izvorului Tămăduirii” până la jumătatea lunii august, la Sfântă Măria Mare – Adormirea Maicii Domnului.
_______________________________________

“Vrând să vădeşti minunile cele de la izvorul tău, ai poruncit, Stăpână, lui Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii şi să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei întunecaţi pentru ca să cunoască puterea ta şi să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta şi noi nu tăinuim minunile şi facerile tale de bine către noi, robii Tăi, ci cu mulţumire proslăvim pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!”
Acatistul Izvorului Tămăduirii, Condacul 10