Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Creştin ortodocşii îl prăznuiesc astăzi, în cea de-a douăzecea zi a lunii decembrie, pe Sfântul Mucenic Ignatie Toforul, purtătorul de Dumnezeu. Tradiţia spune că Sfântul Ignatie, pe vremea când era prunc, în timp ce Mântuitorul Iisus Hristos învăţa popoarele despre împărăţia Lui Dumnezeu, părinţii Sfântului, aflându-se în apropiere, în mulţime, alături de fiul lor, ascultând Cuvântul dătător de viaţă, Domnul s-a uitat la ei şi l-a chemat la Sine pe pruncul Ignatie. Aşezându-l în mijloc şi, cuprinzându-l, l-a luat pe mâini zicând: “De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte”.
“Pentru aceasta s-a numit Sfântul Ignatie purtător de Dumnezeu, că a fost purtat de mâinile întrupatului Dumnezeu. S-a numit purtător de Dumnezeu şi pentru aceasta că şi el purta pe Dumnezeu în inima şi în gura sa, fiind vas ales asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu înaintea limbilor şi împăraţilor” (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie a fost urmaş al Sfinţilor Apostoli, fiind al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod şi, împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, a fost ucenic al Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Sinaxarul spune că, în momentul în care împăratul Traian a trecut prin Antiohia, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui, pentru “vina” de a propovădui dreapta credinţă, prin cinstirea Lui Hristos Cel osândit de Pilat spre moarte şi răstignit pe Cruce. “Acestea auzindu-le Traian, a chemat pe Sfântul Ignatie şi în faţa suitei sale i-a zis: «Tu eşti cel ce te numeşti purtător de Dumnezeu, care te împotriveşti poruncilor noastre şi răzvrăteşti toată Antiohia, ducând-o pe urma Hristosului tău?» Dumnezeiescul Ignatie a zis: «Eu sunt». Iar împăratul l-a întrebat: «Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?». Sfântul i-a răspuns: «Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său este purtător de Dumnezeu». Dar împăratul a zis: «Oare tu porţi în tine însuţi pe Hristosul tău?». Sfântul a răspuns: «Cu adevărat îl port, că scris este: Mă voi sălăşui întru dânşii şi voi umbla». Împăratul a zis: «Dar de noi ce crezi? Nu ţi se pare că purtăm întotdeauna întru pomenirea noastră pe zeii noştri şi-i avem pe aceia ajutători asupra vrăjmaşilor?». Purtătorul de Dumnezeu a răspuns: «Vai mie, că pe idolii cei răi îi numeşti dumnezei! Căci unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului şi al pământului, al mării şi al tuturor celor dintr-însele, unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Născut, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit, pe Care de L-ai fi cunoscut şi tu, împărate, ţi-ar fi fost mai frumoase porfira, coroana şi scaunul împărăţiei tale. (...) Chiar de mă vei da fiarelor spre mâncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni şi sabiei şi focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor, nici nu mă tem de moarte, nici nu caut bunătăţile cele vremelnice ale vieţii acesteia de acum, ci numai pe cele veşnice le doresc şi în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine».
Sfântul Ignatie Teoforul a fost chinuit îndelung şi în felurite chipuri, însă, arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, pentru a fi dat mâncare fiarelor sălbatice. Dar Sfântul nu s-a lepădat de dreapta credinţă ci, în drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea. De asemenea, a trimis o scrisoare la Roma, insuflându-le curaj: “Eu scriu Bisericilor şi poruncesc tuturor căci eu voind, mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi opri. Rogu-vă să nu aveţi către mine dragoste deşartă. Lăsaţi-mă să mă fac mâncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a câştiga pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pâine curată a Lui Hristos”, spune Sinaxarul.
În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas doar oasele. După ce mulţimea s-a risipit, creştinii care-l iubeau pe Sfântul Ignatie, au adunat oasele Sfântului, pe care le-au aşezat la loc de cinste în afara cetăţii. Mai târziu, cinstitele moaşte ale Sfântului Ignatie au fost duse în Antiohia, cu mare cinste, spre apărarea cetăţii şi tămăduirea celor bolnavi.
Citește pe Antena3.ro
