Sfântul Mucenic Teodor Stratilat

În cea de-a opta zi a lui Făurar, creştin ortodocşii în prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat, care a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Sinaxarul spune că, după neam, se trăgea din Evhaita şi locuia în Iracleea, care se află lângă Marea Neagră. “El întrecea pe mulţi cu podoaba sufletului, cu frumuseţea trupului şi cu puterea cuvintelor; şi toţi căutau să-i câştige prietenia. Chiar şi Liciniu s-a găsit multă vreme în legătură cu el, cu toate că auzise că este creştin şi că defăimase pe idoli. Odată, Liciniu a trimis pe câţiva bărbaţi din Nicomidia, care erau de acelaşi rang cu Teodor, şi le-a poruncit să aducă cu cinste, înaintea lui, pe Mucenic. Când aceştia s-au întors şi i-au spus lui Liciniu, răspunsul fericitului Teodor (cum că se cădea mai degrabă ca împăratul să se ducă acolo, cu cei mai mari dintre zeii lui) împăratul a pornit îndată la Iracleea. Iar Sfântul Teodor, pregătit de mai înainte fiind prin vedenii ce i-au fost trimise în vis de Dumnezeu, când a auzit că Liciniu se apropie, a încălecat pe cal şi i-a ieşit înainte, cinstindu-l precum se cuvine. Şi Liciniu, întinzându-i mâna dreaptă, şi întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate şi, şezând într-un loc înalt, îndemna pe fericitul Teodor, să aducă jertfă zeilor săi. Iar Sfântul, cerând lui Liciniu pe zeii cei mai de seamă, ca şi cum ar fi voit să-i cinstească mai întâi acasă şi, numai după aceasta să le aducă şi jertfe de obşte, împăratul dându-i voie, el a luat pe zeii cei de aur şi de argint şi, la miezul nopţii i-a sfărâmat şi, făcându-i pe toţi mici bucăţi, i-a împărţit celor săraci şi celor lipsiţi” (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”). Dimineaţa, Maxenţiu Comentarisie i-a spus împăratului că a văzut capul zeiţei celei mari, Artemida, în mâinile unui sărac. Mâniat, Liciniu a poruncit ca Sfântul să fie prins şi adus înaintea lui, unde a fost supus multor chinuri. Ulterior, a fost aruncat în temniţă, cu picioarele în butuci, unde a stat nemâncat şapte zile. Dar pătimirea Sfântului Teodor nu s-a sfârşit aici. A fost scos din temniţă şi supus altor chinuri, şi mai grele. A fost pironit pe cruce, în văzul mulţimii, însă Sfântul Teodor a răbdat tortura cu ajutorul lui Dumnezeu, fără să cârtească. “Văzând aceasta, au crezut în Hristos optzeci şi cinci de oameni şi, după dânşii, alţi trei sute de slujitori, a căror căpetenie era antipatrul Chestiu care, fiind trimişi să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos. Şi dacă Liciniu a văzut că se face zgomot mult în cetate, a poruncit să se taie capul Sfântului. Dar mulţime de creştini s-a ridicat să-i oprească şi, abia potolindu-i Sfântul şi făcând rugăciuni către Hristos, i-au tăiat capul, săvârşindu-şi astfel calea muceniciei sale. Iar sfintele lui moaşte au fost mutate din Iracleea la Evhaita şi puse în locaşul părinţilor săi, precum a poruncit Mucenicul, lui Avgar, tahigrafului său, să facă. Acesta, fiind de faţă la mucenicia lui, a scris mai pe larg toată istoria muceniciei sale, întrebările pe care le-a primit şi răspunsurile pe care le-a dat şi a mai descris şi vremea şi chipurile chinurilor sale de multe feluri, precum şi ajutorul pe care l-a primit de la Dumnezeu”, mai aflăm din cartea “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”.

Totodată, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi şi pe Sfântul Prooroc Zaharia, al cărui nume se tâlcuieşte: pomenirea lui Dumnezeu. Sinaxarul ne spune că Sfântul Prooroc Zaharia era din neamul lui Israel din seminţia lui Levi, fiind născut în Galaad. Când a poposit în Ierusalim era foarte bătrân. “(...) aflându-se acolo, a proorocit multă vreme poporului şi a dat multe semne pentru dovedirea celor grăite de el. A spus lui Iosedec, că va naşte fecior şi se va face preot al Domnului în Ierusalim. A binecuvântat pe Salatiil pentru fiul său, zicându-i: tu vei naşte fiu şi vei pune numele lui Zorobabel. Şi în vremea lui Cirus, împăratul perşilor, a dat semn, despre Cresus împăratul Lidiei. Şi a mai înfăţişat cele cu privire la prădarea Ierusalimului, la sfârşitul lui Israel, la începutul şi sfârşitul limbilor şi la dărâmarea templului; şi cu privire la încetarea proorocilor, a preoţilor şi a sâmbetelor, şi cu privire la judecata a doua. Şi proorocind şi alte multe, a răposat în bătrâneţi bune; şi a fost îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu” (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”).