Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Graham David Robinson, se recomanda din Idicel Sat, nu Padure, de la Dealul Merilor - Apple Hill. N-ai cum sa nu-l remarci in multime. Inalt, cu parul carunt si cu o privire albastra, care te socheaza prin seninatate.
Aventura lui in Romania a inceput in 2006, dupa ce a cunoscut o domnita din Reghin, undeva in capitala Marii Britanii. 'Am venit sa facem o vizita si am zis «ioi, ce fain, cum sa plecam? Poate ca daca ne mutam aici putem sa facem o casa ca lumea, sa avem un loc sa facem o familie». Acesta era planul. Planul se schimba. Eu nu am schimbat planul, dar a schimbat ea. Eu la pamantul acesta am pus radacinile cu adancime, nu am cum sa plec inapoi, aici ma simt acasa'. Ea, romanca, a ales sa se intoarca la Londra, iar englezul a avut de ales: fie sa se intoarca acasa, cu ea, fie sa ramana, singur, intr-o tara straina, unde-si gasise linistea. Si a ramas.
A dat la schimb o cariera de 20 de ani de impresariat artistic la Londra, celebritatea si castigul, pentru o casa la tara si ceva teren agricol. 'La Londra? Toata harababura e acolo, cu haos si dezamagiri, aglomeratie, circulatie, praf, zgomot, nebunie, crime, toate erau acolo. Cand am ajuns, la 14-15 ani, am avut un plan, sa plec din oras la maturitate, un plan am avut, un plan am facut'. Il mai intreb o data, poate nu a inteles intrebarea. Ii explic ca ai nostri pleaca masiv dintr-o tara unde nu mai sunt respectati si unde nu mai vad niciun viitor. Graham zambeste larg, ca si cum i-ar fi explicat acelasi lucru fiecarui roman cu care a stat de vorba. 'Bine, gata, la revedere, du-te in Anglia daca doresti! Facem schimb! Pentru fiecare 10.000 de romani care pleaca acolo, voi primiti un englez inapoi. E buna rata de schimb, nu?'. Spune ca romanii se plang degeaba, ca nu pricep ce bogatie au in ograda proprie. 'Lasa-i sa se planga, cine se plange nu are cap.
Cum sa plangi la o zona bogata ca asta? A, nu am bani, spun unii. De ce iti trebuie bani, daca ai mancare, ai lemn pentru incalzire sau ca sa ridici o casa? Cine are plangere nu are ochi, lasa-i sa planga. Sa plangi ca trebuie bani pentru blugi, pentru televizor sau pentru vacanta mai departe, o prostie. Au plans parintii, strabunicii, despre astea? Nu. Daca intrati acolo in biserica din satul meu, din Idicel, construita in 1881, vedeti ca scrie «lucreaza si roaga-te».'
A inceput cu o casa inchiriata la Ideciu de Jos, langa baile sarate. 'Apoi am vrut sa cumpar o casa veche si, dupa un an de zile, am descoperit un loc aici, la Idicel, si am pus-o la punct. In fiecare zi ma gandesc ce bine am facut, ce decizie buna am facut, n-am avut niciodata nici doua zile la fel'. Si-a cumparat cateva hectare de teren si a inceput sa le lucreze. Ara, seamana, praseste, coseste fanul, da de mancare la animale, mulge caprele, culege fructe, gateste, pune muraturi si ii ajuta si pe vecini. Asa a pornit ideea de a-i angrena si pe altii in viata adevarata de la tara. A inceput sa faca lobby pe site-urile de specialitate care incurajeaza munca voluntara in comunitatile rurale din strainatate si au inceput sa apara primii doritori.
Anual trec pe la Idicel aproape 100 de straini care muncesc pe pamantul lui si ii ajuta pe sateni. Primesc, in schimb, un loc de cazare autentic si mancare ecologica, pe care ei insisi si-o prepara. 'Vad astfel ceva ce altfel nu au nicio sansa sa vada. Au si o experienta mai deosebita decat daca s-ar fi dus in vacanta. Iarna e si mai frumos, avem liniste peste tot si, in afara de lupi, cine sa umble la padure? Lucru este si iarna, taiat lemne, pui deoparte sa se usuce pana la iarna ce vine'.
Cu timpul, Graham nu a mai reusit sa faca fata cererilor de voluntariat. Are zilnic zeci de solicitari pe care trebuie sa le sorteze, in functie de abilitatile solicitantilor. Si-a extins spatiul de cazare si a cumparat alte trei case, pe care le-a renovat si le-a pus la dispozitia voluntarilor. Si-a facut si-o firma, ca sa poata cumpara mai mult pamant, pentru ca legea nu i-a permis sa detina teren agricol. Mai are doi cai si 24 de capre, duse, pana in septembrie, la stana la Stanceni.
Citește pe Antena3.ro
Oamenii il stiu si il apreciaza, pentru ca e un om harnic. Pentru ei a infiintat o asociatie de dezvoltare rurala, 'Marisiana', cu care numai anul a derulat trecut 12 actiuni. Tot el organizeaza si Sarbatoarea Cepei la Ideciul de Sus, care promoveaza traditiile si lupta impotriva kitschurilor, mai mult decat o fac autoritatile locale la festivalurile de toate soiurile. 'Am infiintat asociatia pentru dezvoltarea turismului rural, un agroturism sustenabil si lucrul cu musafirii din strainatate. Facem renovare la casute, facem curatenie la terenuri si livezi, punem la punct gardurile, am dat si o mana de ajutor la vecini. Daca cineva e singur acasa si e si bolnav, nu are cum sa le faca pe toate. Acolo am mers cu musafirii si am dat o mana de ajutor, poate la semanat de cartofi sau la taiat la crengi'.
Iar oamenii l-au primit ca pe unul de-al lor. 'Au fost politicosi, amabili, s-au bucurat ca a venit cineva tanar, cineva de la oras, din strainatate, cand copiii lor au plecat toti spre oras'. Nu i-a fost greu sa invete nici limba romana, iar acum sporovaieste cu oricine, mai bine decat altii care s-au nascut si au facut scoala in Romania. 'Am inteles ca sunt la tara, oamenii nu vorbesc limba mea. Sau invat limba lor, sau nu ma descurc. Trei ani de zile am invatat. Poate ca vorbesc eu ceva dialect ciobanesc sau cu accent ciudat. Am avut o prietena romana, dar nu am invatat de la ea pentru ca am vorbit numai limba engleza, dar cu altii am invatat, cu consateni, cu ziar local, cu intalnire cu oameni de afaceri, cu politicieni, cu constructori sau cu vecini. Dupa ce a plecat prietena mea, am ramas cu limba romana in cap'.
Mainile lui Graham sunt muncite si pline de vanatai. Impresarul de alta data cu costumul la patru ace a fost de mult dat uitarii. Englezul isi cultiva singur mancarea, si la magazin ajunge din an in pasti. 'Cumpar cate ceva, ulei, faina, hartie igienica, orez, sare. Am un pic de bani pusi de o parte, o pensie privata, nu e mult. Dar aici, pentru ca am casa, am gradina, nu am datorie la banca, nu am ipoteca, as putea sa traiesc bine. As putea sa ma duc la hipermarket sa cumpar orice, dar prefer sa lucrez, sau cu sapa, sau cu coasa, sau cu furca, nu conteaza. Salam si mezeluri nu am mancat de 28 de ani, si ma simt foarte bine. Am o masina pentru transportul oamenilor, o Dacie papuc si am niste Trabanti care merg cu optimism si la vale, la deal - mai greu. Lumea crede ca un englez trebuie sa conduca un Rolls-Royce, un Aston Martin sau ceva. Nu, eu vin cu Trabant'. Televizor nu are. 'Ce sa faci cu televizorul? Sa ma uit la stiri negative, la prostii? Nu imi trebuie. Nici televizor, nici radio, nici ziare. Si ca sa ai legatura cu cineva sau sa cauti informatii utile, poti sa intri pe internet'.
Spune ca nu ii lipseste Anglia, dar o data pe an pleaca o saptamana sau doua sa isi viziteze rudele si prietenii. Un singur lucru il regreta dupa plecarea definitiva: 'mancarea indiana. In Romania nu gasesc asa ceva, decat in maxim trei sau patru restaurante din Bucuresti. La Londra, cu un telefon, iti vine mancarea acasa. Aici gatesc aproape zilnic, acasa sunt bucatar. Am avut ieri niste ciuperci de la padure pe care le-am gasit, luni am avut mancare vietnameza, alta data mancare engleza, ardeleneasca sau ceva mediteranean'.
Iubeste Romania, dar nu poate sa nu vada mojiciile unor semeni de-ai nostri. 'Am mers intr-o zi la plimbare in padure si am gasit un cires taiat. Era gros, cred ca s-a chinuit o ora sau doua sa il taie. Am crezut ca cel care l-a taiat vroia lemnul, poate pentru vreun cosciug, costa si 1.000 de euro un cosciug din cires. Am intrebat pe un taran care are terenuri in zona, cine l-a taiat. Mi-a spus ca fiul lui, ca sa culeaga o mana de cirese'.
Englezul n-are deloc stare si e hotarat sa schimbe in bine satucul care l-a adoptat. 'Ce mai vreti sa faceti?'. 'Aici? Copii. In afara de familie, care ar fi deosebita, am o idee sa mai cumpar niste case in zona, sa dezvolt un cartier turistic. As vrea sa mai am timp sa scriu niste carti despre solutiile socio-economice la problemele din lume, dar si niste poezii si povesti pentru copii'. Graham Robinson este deja faimos in randul englezilor stabiliti in Romania. L-a invitat si pe printul Charles sa ii viziteze mosia. 'Am vorbit si cu secretarul printului si cu ambasadorul din Marea Britanie, exista un dosar despre fiecare englez din Romania, suntem doar 2.000. Domnul ambasador mi-a spus: pe dosarul tau e scris «a devenit cioban ardelenesc».'
Cititi luni: ce profit au strainii care cumpara terenuri in Romania si le lasa parloaga
