"Dumnezeu de a doua zi", în premieră la ACT

Teatrul ACT din Capitală a deschis marţi stagiunea cu spectacolul în premieră "Dumnezeu de a doua zi", o altă reprezentaţie fiind programată azi.

Spectacolul "Dumnezeu de a doua zi", regizat de Claudiu Goga, face parte dintr-un proiect al Teatrului ACT, care constă în punerea în scenă a trei piese scrise de Mimi Brănescu, actor cunoscut şi ca autor dramatic şi scenarist. Prima montare a fost cea cu piesa "Flori, filme, fete sau băieţi", adusă la rampă la începutul lunii aprilie, în regia lui Vlad Massaci. A urmat "Dumnezeu de a doua zi", iar acum se repetă la "Acasă la tata", regia Alexandru Dabija.

Textele lui Mimi Brănescu sunt inspirate, după cum mărturiseşte chiar el, "din realitatea imediată" şi "povestite sincer, cu onestitate". Într-adevăr, sincer, cu probitate şi foarte convingător a sunat cuprinsul scrierii "Dumnezeu de a doua zi", în montarea semnată de Claudiu Goga. Cei doi protagonişti - Vlad Zamfirescu şi Mirela Oprişor - dau naştere personajelor El şi Ea, care nu se întâlnesc pe parcursul acţiunii, dar se găsesc în scenă pe două culoare, două linii paralele.

Fiecare îşi spune monologul. E de fapt o succesiune de monoloage, textul rostit de fiecare fiind ca o poveste separată şi totodată completată de celălalt. Fraze scurte, clare, pline de sens.

DINCOLO DE RISC
Pentru regizor a fost "o dificultate specială", datorită scriiturii dramatice speciale. Dar e o scriitură destul de interesantă, care face foarte interesant şi spectacolul, dincolo de dificultatea de a fi pus în scenă. Cu acest text exista riscul să pierzi auditoriul, dacă regizorul nu ar fi găsit forma de teatru potrivită, dacă scenograful nu ar fi avut inspiraţie, pentru a-şi imagina un decor pe măsura ideilor din text, a concepţiei regizorale şi a posibilităţii realizării personajelor de către interpreţi şi, desigur, dacă actorii nu ar transmite publicului căldura şi dragostea cu care ei fac teatru.

Aici s-a creat la unison. Claudiu Goga, împreună cu Ştefan Caragiu, autorul scenografiei, cu Vlad Zamfirescu şi Mirela Oprişor, au găsit o formulă posibilă de a face textul foarte teatral şi uşor de înţeles. Cele două personaje nu se întâlnesc, nu se intersectează direct.




Bărbatul e în lumea reală, Femeia e pe celălalt tărâm. Nu-ţi dai seama de acest lucru decât la final. Eşti impresionat de jocul lui Vlad Zamfirescu, care are o forţă uluitoare de a te convinge să-i acorzi atenţie în scenă. O admiri pe Mirela Oprişor, care spune povestea blând, lăsând loc pentru surprize în clipele următoare. El e într-un apartament de bloc, păşind între sufragerie şi bucătărie, unde prăjeşte, la propriu, cartofi. Ea e pe o fâşie neagră, sugerând parcă nişte dune.

Acest spaţiu e mai degrabă o metaforă, tocmai pentru faptul că avem un personaj în lumea reală şi un personaj care vorbeşte de undeva de dincolo. Cei doi au fost împreună. Erau tineri îndrăgostiţi.

Regizorul spectacolului caracterizează textul ca fiind un amestec seducător de ironie şi autoironie, adică un text comic şi dramatic în acelaşi timp, poetic şi violent deopotrivă. Violent prin simplitatea şi exactitatea cu care pune diagnosticul, fără să judece şi fără să condamne. Evident, se vorbeşte despre dragoste, este şi o satiră la adresa societăţii româneşti. Meditezi şi la ziua de mâine.

Claudiu Goga a regizat "Dumnezeu de a doua zi" şi în variantă radiofonică, acum doi ani la Radio. El crede foarte tare că Mimi Brănescu este un autor care va rămâne în istoria dramaturgiei române, un autor pe care ar paria la ora actuală.

În spectacolul radiofonic, personajul tinerei era interpretat de Medeea Marinescu, iar cel al tânărului tot de Vlad Zamfirescu, un actor cu har şi responsabilitate pentru actul scenic, cum numai artiştii însemnaţi îl pot avea. Pentru Vlad textele lui Mimi Brănescu sunt foarte bune, "au replică, au ceva de spus şi ne putem mândri cu el", pentru că, "avem puţini autori români contemporani".