Ritmul pastoral

Vocea deo­se­bită, portul şi ţinuta scenică a Lucreţiei ­Ciobanu l-au impre­sionat pe Dumitru Fărcaş.

Vocea deo­se­bită, portul şi ţinuta scenică a Lucreţiei ­Ciobanu l-au impre­sionat pe Dumitru Fărcaş.

Taragotistul Dumitru Făr­caş a stră­bătut ţara în lung şi lat. Şi din acest motiv poate descrie locul în care s-a născut Lucreţia Ciobanu: “Într-un cadru feeric pastoral, în sudul Ardealului s-a născut una dintre cele mai mari cântăreţe ale cântecului popular românesc care prin repertoriul şi prin deosebitele cântece legate de regnul pastoral, a intrat în conştiinţa tuturor iubitorilor de cântec, această mare şi deosebită doamnă, cum îi spun sibienii, «Doamna Munţilor»“.

ADMIRAŢIE. O ştie încă de când era student. A cunoscut-o foarte bine şi chiar i-a devenit sursă de inspiraţie şi mai ales i-a îmbogăţit felul de interpretare cu învăţămintele pe care le-a primit “de la această minunată doamnă. Este dintotdeauna o sfătuitoare pentru tinerii care urmează să presteze genul folcloric. A fost o iubitoare şi a rămas până în zilele noastre.” Artistul îi zugrăveşte un portret realist: “O femeie foarte frumoasă, zveltă, inconfun­dabilă prin frumuseţea vocii, prin exprimarea frumoaselor fraze muzicale şi mai ales al temperamentului său. Pe scenă a demonstrat şi încă mai demonstrează o prestaţie de regină. Portul şi frumuseţea lui în alb-negru doineşte încă o dată eleganţa deosebită a portului popular din acele ţinuturi. Ţinută scenică deosebită, de mare doamnă.”

NOSTALGIE. Despre repertoriul Lucreţiei Cio­ba­nu, Dumitru Fărcaş spune: “Ritmul pastoral special aduce în scenă obiceiurile tradiţionale ale transhumanţei, ale oieritului în special, şi vă spun şi eu, care am trăit câteva momente pe acele meleaguri alături de obiceiurile frumoşilor cio­bani, oieri, despre nostalgia satului atunci când oile pă­ră­sesc satele şi urcă la munte şi nostalgia munţilor atunci când de Sfântă Mărie oile coboară în satele lor până vine primăvara. Lucreţia Ciobanu a ştiut să prezinte în cântec şi în vers aceste obiceiuri tradiţionale.

TINEREŢE. De cu­rând, Fărcaş a reîntâlnit-o pe această mare doamnă în Bucureşti, într-un studio. “A rămas la fel de frumoasă şi cu ochii plini de înţelepciune. Numai vorbe bune de la domnia sa. Mo­destă, amabilă, generoasă, iubitoare până la extrem a satului românesc despre care se opreşte să vorbească cu oricare prilej atunci când e vorba de cântec. Acestea sunt câteva din marile calităţi ale acestei nemuritoare interprete a cântecului din sudul Ardealului.”

Păstrează-ţi ­cântecul!

Interpretul Achim Nica are nu­mai cuvinte frumoase la adre­sa doamnei Lucreţia Ciobanu. “Dânsa m-a recunoscut ca interpret de muzică populară. La toate interviurile anunţa numele meu. I-a plăcut de mine. Am colaborat în toată activitatea culturală prin ţară, prin toate judeţele. Mi-a dat numai sfaturi bune. La în­ceputul carierei mi-a zis să îmi păstrez folclorul bănăţean care i-a plăcut întotdeauna. Ne bucuram când ne reve­deam pentru că ne înţelegeam bine, ne întrebam de familii.”

Folclorul purtat pe umeri

Actorul Ion Besoiu se bucură că se aduc omagii marilor noştri interpreţi de muzică populară, ma­rilor noştri doinitori, artişti “care au dus pe ume­rii lor ani şi ani de zile, în ţară şi în străinătate, minunatul nostru folclor. Lucreţia Ciobanu este una dintre aceste personalităţi care merită nu numai atenţia noastră, ci şi atenţia celor care vor veni. Memoria peliculei, memoria benzii de magnetofon vor păstra întotdeauna această co­moară care este glasul Lucreţiei Ciobanu. Mă gândesc întotdeauna cu drag la ea, îmi face ma­re plăcere să o ascult, mă emoţionează şi îmi impune respectul pe care trebuie să-l datorez unei mari artiste. Îi mulţumesc că a existat şi că există, îi doresc mulţi, mulţi ani şi îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru cultura noastră ro­mâ­nească. Îmi pare rău că din motive necunoscute mie emisunea la care a participat şi ea şi pe care o făceam la Televizunea Română la Ti­mi­şoara, sub numele de «Debut 50+», a dis­pă­rut pentru că de bună seamă aş mai fi întâlnit-o de câteva ori şi m-ar mai fi bucurat cu prezenţa ei, cu personalitatea ei, cu drăgălăşenia ei.”

Doineam cu drag împreună

Lui Achim Nica i-au plăcut toate melodiile Lucreţiei Ciobanu. “Dânsa avea folclor ardelenesc cu ciobani. Se întâmpla să cântam şi pe tren în drum spre sălile de spectacol. Ne era drag să cântăm împreună. Doamna a fost cu noi cu orchestra din Caransebeş, «Doina Banatului». În spectacole, încheia programele noastre, că era după valori şi ea era o valoa­re. Publicul nostru reacţiona călduros.” Lucreţia Ciobanu i-a cântat lui Nica şi la pensionarea sa din 1976, împreună cu regretatul Ion Cris­to­ianu, un alt mare interpret din Ardeal.” Acum, maestrul a ajuns la vârsta de 78 de ani.