Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mașinile, în schimb, sunt incluse în coș și, implicit, taxate cu TVA, deși pentru aceeași „marfă” se achită și impozite locale. Ce sunt ele, până la urmă? Bunuri de folosință îndelungată, după cum sugerează TVA încasată și programul public Rabla, sau proprietate, așa cum indică taxele plătite la bugetele locale?
Iar dacă tot discutăm de TVA, pusă pe aproape tot ce se poate și chiar pe ceea ce nu prea se poate, devine tot mai dificil de trasat o linie clară între bun de consum și investiție. Inflația se „inflamează” tocmai pentru ca statul să încaseze mai mult din taxa pe valoarea adăugată.
Mașinile și proprietatea fiscală: regim dual și paradoxuri
Mașinile sunt tratate simultan ca bunuri de consum și ca proprietate. Incoerența vine din modul de calcul:
-
Termice: taxate după cilindree și normă de poluare
-
Electrice: impozitate după puterea motorului (kW), cu reduceri sau scutiri pentru anumite categorii
O abordare unitară, bazată pe puterea motorului pentru toate vehiculele, ar fi mult mai transparentă și mai logică, cu atât mai mult cu cât indicatorul există deja în certificatul de înmatriculare.
Diferențele reale dintre mașini - valoarea de piață, performanța și impactul asupra mediului - nu se reflectă în taxe. Două mașini similare ca cilindree, dar cu norme de poluare și ani de fabricație diferiți, plătesc taxe calculabile, dar valoarea de piață și uzura reală sunt ignorate.
La fel și casele: două proprietăți identice ca suprafață, construite în ani diferiți, plătesc impozite similare. Într-o economie de piață autentică, ar trebui să conteze valoarea economică reală, nu criteriile administrative.
Taxarea poluării: sancțiune administrativă vs piață liberă
Taxele pentru mașinile poluante nu generează investiții concrete în infrastructură verde sau programe de reducere a emisiilor. Ele funcționează mai degrabă ca amenzi administrative decât ca un mecanism de piață care să internalizeze costurile reale ale poluării.
Un sistem cu adevărat liberal ar presupune o corespondență clară între venituri și cheltuieli: banii colectați de la poluatori ar trebui să fie transformați în bunuri publice care reduc efectiv poluarea.
În România, această legătură lipsește. Mai mult, mecanismul actual nu poate fi considerat social: taxele de poluare sunt suportate disproporționat de cei săraci, care dețin mașini vechi și poluante. Sistemul e incoerent: nici liberal, nici social.
Dreptul de proprietate și moștenirile
Într-o viziune liberală clasică, proprietatea este absolută. Statul nu ar trebui să oblige pe cineva să vândă un bun moștenit doar pentru că nu are lichidități să plătească taxe.
Executarea silită pentru recuperarea impozitelor transformă însă proprietatea într-un drept condiționat, limitat de puterea financiară a proprietarului. Capitalismul autentic nu iartă pasivitatea fiscală: proprietatea este garantată, dar nu absolută, iar forțarea vânzării constituie o încălcare directă atât a principiului pieței libere, cât și a Constituției.
Fiscalitate și incoerențe: locuințe, venituri și bunuri publice
E greu de înțeles de ce locuințele sunt impozitate local, în timp ce venitul din chirii merge la bugetul central, deși bunurile publice oferite - drumuri, iluminat, ordine publică - sunt aceleași pentru toți. La fel de greu de justificat este de ce primăriile, care primesc fonduri redistribuite din impozitele pe salarii, nu sunt stimulate să creeze locuri de muncă, ci ajung să concureze pentru subvenționarea transportului pentru inactivi.
TVA, inflația și confuzia dintre consum și investiție
TVA se aplică aproape peste tot - chiar și pe bunuri care nu sunt consumate -, estompând granița dintre consum și investiție. Inflația ridicată crește încasările din TVA, dar în același timp distorsionează economia reală, transformând consumul și investiția în obiecte fiscale mai degrabă decât în decizii economice raționale.
Imobiliarele și politica monetară
Este bine de precizat - ca să nu se lase loc interpretărilor - că numai Ministerul Finanțelor Publice „țintește” imobilele prin TVA, nu și Banca Națională. Aceasta pentru că activele imobiliare nu sunt incluse în coșul de consum utilizat pentru calcularea inflației. O creștere sau o scădere a prețului imobilelor poate influența PIB-ul, dar nu ceea ce urmărește banca centrală.
Astfel de mențiuni sunt importante pentru ca presa de specialitate să nu dezvolte discuții eronate. De exemplu, ideea că titlurile de stat pentru populație, ca formă de economisire, ar trebui să genereze rezerve minime obligatorii, așa cum se întâmplă cu depozitele băncilor, poate fi un subiect de discuție - dar unul care, practic, nu va fi niciodată pus în aplicare.
Nu va intra în dezbatere nici tema că împrumuturile de tip Prima/Noua Casă, chiar dacă beneficiază de garanția statului - deci au un regim similar cu titlurile de stat -, nu sunt acceptate la refinanțare, la fel ca nicio altă ipotecă.
Practic, nu există o piață a ipotecilor, așa cum există piața secundară pentru diverse tipuri de obligațiuni, în principal titluri de stat. Dacă ar exista, lista garanțiilor ar putea include și alte hârtii de valoare, chiar bilete la ordin, așa cum se făcea în perioada interbelică - ca să nu creadă Cavalerii Templieri că le-au inventat degeaba!
Ce măsoară de fapt IPC
Conform INS, IPC măsoară evoluția prețurilor pentru bunurile și serviciile consumate de populație.
Nu intră în calcul:
-
Acțiuni, obligațiuni, active financiare
-
Imobile (investiții, nu consum)
-
Impozite pe venit și contribuții sociale
-
Asigurări (nu au TVA)
Dar asta nu înseamnă că elementele enumerate nu se „scumpesc”!
Concluzie: sistem fiscal administrativ, nu capitalist
România taxează bunurile după reguli administrative, nu economice.
-
Proprietatea este taxată flat, indiferent de valoarea reală.
-
Poluarea este sancționată arbitrar, nu compensată prin bunuri publice.
-
TVA și inflația distorsionează percepția dintre consum și investiție.
-
Dreptul de proprietate este relativ, nu absolut.
Până când fiscalitatea și economia nu se vor alinia pe principii clare de piață, vom continua să vorbim de paradoxuri. O abordare cu adevărat capitalistă și coerentă ar aduce claritate, predictibilitate și eficiență într-un sistem care astăzi funcționează mai mult din inerție decât prin rațiune economică.
Citește pe Antena3.ro
