Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există pe undeva prin Texas un orăşel nelocuit, plin de clădiri în diverse stadii de demolare, ruine, resturi şi gunoaie de tot felul. Este numit, neoficial, fiindcă nu figurează pe nici o hartă, Disaster City (traducerea ar fi inutilă) şi serveşte ca teren de antrenament pentru specialiştii care intervin ori de câte ori au loc incendii, cutremure de pământ, inundaţii sau atacuri teroriste. Elicopterele brăzdează în permanenţă cerul înecat în fum, pompierii suspendaţi pe corzi de alpinism încearcă să pătrundă într-o clădire. Nu departe se vede un tren de pasageri care a deraiat nu cu multă vreme în urmă, la orizont mai ard încă nişte cisterne şi nişte resturi de avioane. Totul sub privirile încărcate de admiraţie ale membrilor unei delegaţii venite tocmai din Japonia. Cel mai folosit cuvânt este: „Fantastic!”.
Disaster City are o suprafaţă care ar putea găzdui vreo treizeci de terenuri de fotbal şi un singur locuitor permanent, un aligator care s-a aciuat într-un bazin din apropierea unui garaj care s-a prăbuşit, zdrobind automobilele pe care le adăpostea. Totul – ruinele şi epavele – este pregătit pentru a crea condiţii cât mai realiste pentru militarii, pompierii, membrii echipajelor de ambulanţe, întreg personalul care intervine în urma dezastrelor şi catastrofelor naturale. Pot fi simulate cutremure de pământ, furtuni, inundaţii, incendii, explozii, atacuri cu arme chimice sau biologice. Cuvântul de ordine este realism.
În fiecare an sosesc aici, în orăşelul dezastrelor, aflat la câţiva kilometri de College Station, Texas, peste 70 de mii de specialişti în domeniul situaţiilor de urgenţă, cei mai mulţi din Statele Unite, Canada şi America Latină, dar şi din Asia, Australia, Marea Britanie, Norvegia şi Portugalia.
Instructorii sunt oameni care au condus operaţiuni de salvare cu ocazia unor catastrofe reale, cum ar fi cutremurul de pământ din Haiti, uraganul Katrina sau atacul terorist din 11 septembrie. Oraşul serveşte şi ca laborator sau poligon de încercare pentru instrumentele, senzorii şi roboţii folosiţi în cazul unor catastrofe, produse ale universităţilor din întrega lume. Cursanţii audiază câteva conferinţe în primele ore ale dimineţii, după care au de lucru în teren până la căderea nopţii şi chiar mult mai târziu. Exerciţiile practice nu se bucură de sprijinul personalului didactic, fiecare se descurcă cum poate.
Toţi participanţii sunt convinşi că fără acest curs nu s-ar fi descurcat la fel de bine, şi mai ales la fel de repede, în condiţii reale. Tot la fel de convinşi sunt de imposibilitatea de a compara o simulare, oricât ar fi ea de minuţioasă şi de reuşită, cu un dezastru adevărat, cum ar fi cel de la Port au Prince, din Haiti. S-au auzit şi voci izolate care şi-au exprimat îndoielile privind eficienţa unor astfel de antrenamente atunci când sunt confruntaţi cu ororile şi haosul unui dezastru real. Să fie oare Disaster City un soi de carnaval tipic american, un fel de Disneyland al nenorocirilor? Un răspuns este dat de George Kemble Bennett, şeful catedrei de inginerie de la universitatea A&M din Texas, directorul centrului naţional de salvare şi situaţii de urgenţă. El recunoaşte că orăşelul dezastrelor nu e o soluţie, dar îi apără utilitatea, menţionând că structuri similare vor fi inaugurate în curând în apropiere de Londra, cu accent pe atacuri teroriste, dar şi în Qatar, unde există o serioasă preocupare privind accidentele în industria petrolului şi gazelor.
Cu fiecare zi care trece, cu fiecare nou eveniment neplăcut, Disaster City se îmbogăţeşte cu ceva. Poate fi vorba de simularea salvării victimelor din clădiri construite în cea mai mare parte din lemn, care s-a dovedit a fi o problemă în cazul uraganelor şi inundaţiilor în zone mai puţin industrializate, sau utilizarea de manechine sofisticate care trebuie să fie extrase din clădiri masive, de regulă din beton armat. Sunt folosite uniforme şi căşti îmbunătăţite, aparate de respiraţie, ochelari de protecţie şi antifoane, care nu au intrat încă în dotarea de zi cu zi a salvatorilor.
Specialiştii ne asigură că lumea modernă are nevoie de un loc, sau de mai multe, de felul lui Disaster City, nu de alta dar peste 95 la sută din oraşele aflate în ţări dezvoltate nu ar putea face faţă unui dezastru serios sau unei catastrofe naturale de anvergură. Mulţi dintre noi am fost martori la catastrofe sau dezastre. Şi chiar dacă ne indispun jucăriile, bicicletele, scaunele de birou, pantofii, manechinele mutilate, risipite printre epave şi ruine, un asemenea anti-Disneyland ne poate fi de mare folos.
