Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parca incercand o anumita deziluzie, marea companie de audit si consultanta PricewaterhouseCoopers (PwC) anunta, in recentul sau studiu de eficienta a capitalului uman Saratoga 2011, ca rentabilitatea capitalului uman din Romania a scazut cu 12% in 2010 fata de 2009, coborand la nivelul din Europa Centrala al indicatorului. Studiul dimensioneaza eficienta capitalului uman prin prisma a 70 de indicatori, cifrele si concluziile fiind fundamentate pe analizarea a 81 de companii multinationale reprezentative din cinci sectoare de activitate: farma, banci, industrie, retail, telecomunicatii/tehnologie.
Rentabilitatea capitalului uman masoara venitul brut generat de fiecare angajat pentru fiecare unitate monetara platita de angajator sub forma de remunerare. Iar, in 2009, Romania se afla de departe in frunte pe ansamblul Europei la acest capitol, avand deci cea mai mare rentabilitate a capitalului uman.
Cand am luat cunostinta de editia anterioara a studiului, marturisesc, spre rusinea mea, ca a fost pentru prima data cand aflam de 'rentabilitatea capitalului uman'. Si, analizandu-i componenta (la numarator venitul brut al angajatorului, iar la numitor retributia angajatului), mi-am exprimat, chiar in acest ziar, opinia ca 'daca vreun marxist de dinanintea sau unul ramas dupa caderea comunismului in Estul Europei ar vedea studiul ar spune fara echivoc ca exploatarea omului de catre om in Romania este cea mai crunta din toata Europa' (vezi Jurnalul National, marti, 1 martie 2011). Asta pentru ca, din punctul de vedere al continutului in sine, indicatorul era folosit de marxism pentru calcularea ratei plusvalorii, considerata expresia exploatarii omului de catre om in capitalism, in masura in care munca si nimic altceva era creditata ca fiind singura creatoare de valoare.
Explicatia pozitiei 'fruntase' a Romaniei era simpla. O dadea chiar PwC spunand ca nu este atat dovada unui grad mai inalt de productivitate in Romania, cat mai ales rezultatul costurilor salariale mai reduse. Rentabilitatea de top a capitalului uman in Romania este de fapt expresia subretribuirii fortei de munca de catre capital, ceea ce constituie caracteristica definitorie a oricarui teritoriu cu statut de anexa bananiera de la periferie a unui centru, in cazul in speta a Vestului european. Romania este, daca nu singura, oricum cea mai importanta prin dimensiune anexa bananiera din Europa. Nici nu este de mirare ca se afla in topul european la capitolul eufemisticei 'rentabilitati a capitalului uman'.
Cum dracu’, insa, de a scazut aceasta rentabilitate a capitalului uman in Romania in 2010, an in plina criza, dupa ce in 2009, tot un an in plina criza, crescuse sageata?! Pana in 2009, in Romania, precum nicaieri in alta parte a Europei, avusesera loc disponibilizari masive de forta de munca ce au fost combinate cu si mai substantiale scaderi de salarii, ducand la reduceri extraordinare ale ponderii costurilor cu forta de munca in costurile totale ale firmelor. In 2010 insa, limite de functionabilitate s-au opus scaderii in continuare a acestei ponderi. In timp ce veniturile multinationalelor in Romania au dat inapoi. Explicatia: o mica razbunare din chiar partea statutului de anexa bananiera impus Romaniei! Nicaieri in Europa prapastia dintre consum si productie nu este mai mare pe cat in Romania. Nicaieri in Europa nu exista o pondere atat de mare a multinationalelor din retail in totalul prezentei multinationalelor in Romania. Caderea consumului, impusa de FMI si antrenata si de amputarea salariilor din anul anterior (inclusiv in multinationale), si-a spus cuvantul. Veniturile multinationalelor, disproportionat obtinute din consumul romanilor, au fost afectate. Rentabilitatea capitalului uman a scazut. Oricum, aceasta ramane de tip colonial: cu cel putin o treime mai mare decat in Vestul Europei! Caci, stiti, asa-i in tenis, daca joaca centrul cu periferia! De exploatarea tarilor de la periferie beneficiaza nu doar capitalul din tarile centrului, ci si salariatii din tarile centrului!
