Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De fapt, cine e acest personaj? Bine, am înţeles, e “cuiu’ lu’ Pepelea”, în el stă agăţată soarta României şi a milioane de cetăţeni care s-au prezentat la vot în 2012. De ce??? E primarul Sibiului din vremuri imemoriale. Da, şi? Pe acolo, prin Sudul ţării, şi nu numai, am avut primari moşteniţi de la Ceauşescu. Ce-l califică pe Klaus Iohannis, altminteri un personaj ok, pentru un statut monumental? Îmi place şi mie cum le place multora statura sa verticală, impunătoare, stilul concis şi sobru de a tranşa lucrurile în declaraţii de presă, mă încântă că a doua limbă maternă a lui este germana. Dar gata! Sunt convins că ar putea conversa fluent cu Angela Merkel şi că aceasta ar fi extrem de plăcut impresionată, dar ar avea ei, oare, ceva consistent să-şi spună? Nu vreau să ating sensibilităţile etnice ale nimănui, dar mari cancelarii ale bătrânei Europe sunt şi cele ale Franţei, Italiei, Spaniei, nu-i aşa?, Marii Britanii! E foarte corect, Germania este motorul UE, dar să fim bine înţeleşi, Germania, nu Klaus Iohannis. Nu cred că Angela Merkel s-ar consulta cu primarul Sibiului, chiar şi dacă acesta ar fi vicepremier al României, sau chiar prim-ministru, în legătură cu strategii globale, ori măcar cu chestiuni cum sunt cele privind conflictul din Ucraina, ţară aflată la graniţa noastră. Nu, cum Angela Merkel n-are nevoie de sfaturi de la Traian Băsescu în privinţa unor afaceri de genul ăsta, n-ar avea nevoie nici de la Klaus Iohannis. Ar putea el, impresionantul Klaus Iohannis, să aducă investitori în România? Da, pe ici pe colo, mai ales pe plan local. Nu cred că primarul Sibiului are mai multe uşi deschise în Germania decât Ion Ţiriac. Nu cred că Iohannis vorbeşte germana mult mai bine decât megapatronul braşovean, nu cred că Iohannis, cu tot sprijinul diplomatic, poate aduna la un loc atâţia oameni de afaceri importanţi pe cât adună Ion al nostru la – discutabila – vânătoare de la Balc.
Simt nevoia să repet: jos pălăria în faţa lui Klaus Iohannis, practic el n-are greşeală dacă priveşti strict la rolurile pe care le-a jucat. Dar, întreb, ce realizări are? Administrează corect un orăşel medieval, adică scoate măturătorii şi Poliţia pe stradă, asfaltează, conservă nişte clădiri participând la licitaţii europene. Carevasăzică Iohannis păstrează în bună regulă o bijuterie de orăşel, pe care îl poţi vizita la pas. A devenit Sibiul capitală europeană. Păi, la ce comori arhitectonice are, şi la relaţiile pe care, aşa ni se spune!, le are actualul primar al urbei, culmea ar fi fost să NU fi fost declarat capitală europeană. Ce altceva a făcut Klaus Iohannis pentru a deveni Himalaya politicii româneşti? Da, este serios, logic şi concis, zâmbetul lui e mai degrabă o avertizare decât o complezenţă. Se tot bate monedă pe faptul că el e o excepţie în politica românească. Ba, deloc! Odihnească-se-n pace, Corneliu Coposu! Dar Seniorul este deja la capitolul istorie. Trecând la epigoni, spun eu, aşa, din mintea mea, Vasile Blaga, Liviu Dragnea, oricare udemerist, îniante de circul jenant cu “dragă Stolo”, personajul în cauză, mă opresc. Cum rămâne atunci cu primarul Sibiului? E o mască, plină de notorietate, fără să se ştie de ce anume şi exact de când, aidoma celor veneţiene. Tot ceea ce ştim este că în spatele său se ascund personaje celebre şi anonimi iluştri. Ţara s-a oprit în faţa sa. În toată România, lasă să se înţeleagă Antonescu, Băsescu şi prea mulţi alţi oameni cu responsabilităţi electorale p’aici, Klaus Iohannis e soluţia ultimă, salvatoare. Numai că, după cum lesne se poate vedea, el este argumentul care închide un dialog. Pe câtă vreme Ion Ţiriac, cel care ar fi putut de foarte multe ori să încurce jocurile politice, a fost totdeauna şi este şi acum un om al deschiderii. Pentru că el este obişnuit cu Open-urile din tenis. Asta e diferenţa de nuanţă, esenţială, între doi oameni construiţi pe acelaşi clapod: Ion/Iohannis.
